Dumnezeu printre fulgere

Stau si privesc pe geam , durerea cerului intunecat! Nori circula ametitor pe cer agitand ochii mei tristi si reci ,lipsiti de orice dragoste si zambet .Oare plange cineva in cer?..simnt ca cerul e partas durerii mele , plange si sufera odata cu mine . Parca ar vrea sa-mi arate ca va venii si lumina, ca se va termina cu durerea si tristetea ....asa ca imi trimite stropi de lumina: fulgerele ....iti dau fiori si totusi bucurie , stii ca Dumnezeu iti vorbesete .....mai lipseste muzica din sufletul meu...incerc sa fac liniste sa o ascult dar nu o aud...asa ca cineva din cer imi trimite tunete ... paraca se straduieste sa aduca un strop de bucurie, muzica , speranta luminii in mine , dar sufletul meu plange incontinuare ....cum am adunat atata durere, de unde ? Cum am putut lasa ca sufletul meu sa fie umplut de atata chin? de unde ...sau oare cine mi-a umplut inima cu durere ? As vrea sa pot vedea ziua de maine mai luminata , eventual sa aud o muzica linistita , am nevoie de pace in sufletul meu ....stiu ca cineva in cer ma priveste dar cerul e trist ,ar vrea sa zambeasca dar tuna si fulgera in speranta ca voi privii inspre cer cu dragoste , ca voi vedea printre fulgerele ce intretaie cerul, chipul lui Dumnezeu. Dar nu am curajul...ma simnt murdara si fara viata , parca tristetea intregii lumi s-a intalnit in mine si si-a facut cuib .Un tunet cuprinde cerul si pamantul ...parca e o dorinta arzatoare a cerului de a ma face sa-l privesc .Si incet cu ochii reci si goi , imi ridic fruntea spre cer si privesc...E la fel de intunecat ca si sufletul meu pagan. Parca cineva a amestecat intr-un pahar cu apa limpede cerneala ....si tot ce a fost curat acum e tulbure . O lacrima cade din ochi mei fara viata ....si simnt cum cerul intreg ma priveste ....dar nici un zambet nu se vede in orizont ..ci din contra e doar intuneric . Insa inchid ochii si imagini razbat prin mintea mea goala si frumusete nemarginita imi invadeaza goliciunea inimii : zambete , chipuri vesele , atata pace si liniste incat parka vad lumina aceea de la capatul tunelului pe care chiar si cei mai neinsemnsati oameni din colturile uitate ale pamantului o cunosc . E atata frmusete incat mi-e teama, asa ca ma hotaresc sa renunt si sa deschid ochii in graba . Ma simnt prea murdara si prea patata de pacat ca sa privesc maretia cerului . Parca cineva ma ia de mana si ma duce in timp acum doua mii de ani in fata crucii, in calvarul suferintelor Lui ,si privesc in jurul meu si vad Golgota..... faimoasa Golgota, si loc al durerii ....Acelasi cer intunecat si aceasi muzica a tunetelor incremenesc lumea , si totul ramane in nefiinta .Un om e atarnat pe cruce intre cer si pamant cu mainile intinse spre a imbratisa lumea .Simnt cum chipul si privirea Sa sunt indreptate inspre mine , dar nu am indeajuns curaj sa privesc ....undeva langa mana Sa , e un strop de ploaie ....blocat in timp si spatiu la fel ca intreg pamantul ....e atata durere si pacat la Golgota incat nici un strop de ploaie nu poate incapea in aerul ce invaluie pamantul...parka tot pacatul si toata ura lumii e acolo .....si eu simnt ca sunt o parte din ea ....am inima murdara .....si am nevoie de iertare .....am nevoie de linistea cerului in mine ,de frumusetea pe care o poate oferii. Ridic ochi si privesc la chipul Sau , in toata durerea trupului sau ...imi zambeste ...dar cum ? ...cand tot pamantul zace in nefiinta cand timpul e blocat ...cum de imi zambeste? Imi dau seama ca El e Dumnezeu , a rupt bariera timpului, a luptat cu moartea , a lasat durerea si suferinta doar ca sa-mi ofere un zambet .E atata pace in zambetul Sau, atata liniste ...linistea dupa care tanjeste sufletul meu ....lacrimi curg valuri din ocii mei si inima mea e zdrobita , franta , fara putere de viata ...dar zambetul sau ....e atata de cald , cum poate exista atata dragoste? ....Stau ingenuncheta in fata maretiei Sale , si simnt cum ma ia de mana si coboara de pe cruce ...imi ia inima in mana sa si o umple cu sarutari si fiecare particica se lipeste ...si devine un intreg ..e atata de curata si noua ,niciodata nu a mai fost la fel de frumoasa ....ma saruta pe frunte si stropul de ploaie incepe sa cada ....si-a facut loc in durerea pamantului .....si totul i-a fiinta . Hristos e din nou pe cruce cu mainile intinse ....dar zambeste ...asteapta alte inimi sa vina sa le sarute. Privesc inspre cer si stropii cad cu miile. Parca te invaluie in frumusetea lor ...cerul nu mai plange de durere nu mai sufera cu mine... ci zambeste la fel ca inima mea .
Deschid ochii si privesc pe geam ....picurii de ploaie care cad , ascult muzica tunetelor si printre fulgerele care intretaie cerul vad chipul lui Dumnezeu ...care imi spune : "De azi esti a mea ...."