Dumnezeu nu stie sa numere decat pana la unu

De multe ori suntem convinsi ca numarul inseamna totul. Daca o biserica are intre zidurile ei zece mii de credinciosi cand cladirea e proiectata doar pentru cinci mii de oameni, inseamna ca acolo Duhul lui Dumnezeu a lucrat. Daca sunt doar o suta, cand cladirea este construita pentru o mie de membri credem ca avem de-a face cu o problema. Cautam automat vinovatul. Cineva trebuie sa raspunda pentru saracia spirituala. Dar este oare acesta adevarul?

 Acest stil de a gandi nu e unul pe care doar crestinul il are, ci omenirea in general. Avem senzatia ca un numar suficient de oameni poate schimba cursul evenimentelor. Un milion de oameni care ies in strada pentru a cere demisia unui guvern are sanse mai mare sa obtina ce doreste decat doar zece mii. Este asa numita lege prag, in care apare ideea totul sau nimic. O masa critica produce reactia dorita fie ca vorbim de fisiunea nucleara, fie ca ne gandim la un popor ce doreste o schimbare in viata sa.

 V-am povestit in alt eseu cum rudele mele atunci cand eu sau tatal meu le vorbeam de pocainta, cu o usurinta absolut infioratoare ne replicau ca unde vor merge toti dupa moarte, vor merge si ele. Cumva sperau ca daca exista o alta viata, iar ele vor ajunge in iad, miliardele care sunt acolo vor pune o presiune suficient de mare asupra lui Dumnezeu pentru ca Acesta sa le "indulceasca" existenta. Paguboasa gandire, pentru ca El ia fiecare caz in parte si nu se teme de miliardele care L-au respins, L-au hulit si nu au vrut sa aiba nimic de-a face cu El!

 Vorbeam acum cateva saptamani de tristetea adusa de suferinta si moartea redactorului Radu Muresan si intrebarea legitima a acelor crestini care puneau problema ca daca atati de mult s-au rugat de ce Dumnezeu nu a raspuns. Intrebarea corecta este de la ce numar Dumnezeu asculta si da un raspuns favorabil? De la doi? De la trei? De la o suta? De la o mie? Trebuie sa se roaga un intreg popor pentru ca Dumnezeu sa se "urneasca" si sa ne asculte?... Dar daca se roaga doar un singur om? Se impart sanse de a fi ascultati la numarul de participanti?

 Nu sunt omul cel mai indicat sa faca un eseu despre rugaciune pentru ca eu insumi am nevoie sa fiu invatat! Dar stiu un lucru! Ca uneori Dumnezeu numara doar pana la unu! De acolo incepe El sa ne asculte si tot pana acolo ajunge El sa cu raspunsul sau. Unu poate sa insemne un om sau un popor!...La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om...(Iov 34:29c). Asta o spune un om intelept, Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, un om despre care observam ca este singurul care nu este acuzat de Dumnezeu de nicio idee gresita in Cartea Iov!

 Nu am auzit niciodata vreo predica din acest verset cu toate ca e unul foarte important si cred ca demonteaza ideea ca doar o multime inflacarata are capacitatea de-a  "smulge" ceva de la Dumnezeu prin rugaciune. Un om dupa inima lui Dumnezeu poate insemna mai mult decat un popor care e lipsit de credinta si curaj. David a doborat un filistean urias cu increderea sa in Dumnezeu, cand o armata de mii sau zeci de mii de oameni tremura cand acest netaiat imprejur aducea blam asupra lui Israel si a Dumnezeului Cel Viu si Adevarat. Iar forta lui David nu a stat in arme, caci avea o banala prastie si un toiag, ci in Numele Sfant a lui Dumnezeu.

 Moise a stat inaintea lui Dumnezeu atunci cand poporul era pe cale sa fie nimicit de mania lui Dumnezeu, din pricina idolatriei celor ce il uitase foarte repede pe Yahweh. Dumnezeu a respectat curajul si daruirea acestui om si nu a trecut peste credinta si iubirea fata de popor a acestui slujitorul al Sau. Dumnezeu onoreaza curajul nostru, iubirea, daruirea si spiritul de sacrificiu prea mult, incat cuvintele rugaciunii sa nu fie ascultate!

 Dar!..Dar!... Dar, Dumnezeu cauta acel om, care ca si in trecut, sa inalte un zid si stea in spartura. Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! (Ezechiel 22:30)...El poate ierta un oras daca gaseste 50 de oameni neprihaniti acolo...Poate ierta pentru ca sunt 40 de oameni....Poate ierta pentru ca sunt 10...Poate ierta si pentru ca e unul care are inima cu Dumnezeu, dar sa nu fie amestecata cu iubirea fata de lucrurile materiale.

 Cand Dumnezeu alege un singur om si nu un popor, El priveste la inima, la calitate si niciodata la numar. Noi privim mereu la numar si avem sentimentul ca acesta este cumva pus intr-o balanta divina si reusim sa avem "greutate" prin cantitate, dar nu ne pasa suficient de calitate. Bisericile mari inseamna lucrarea Duhului puternica, iar bisericile mici nu. Dar atunci avem paradoxul trait de credinciosii de la inceputul Bisericii, cand la o singura predica a lui Petru s-au intors la Dumnezeu mai multi decat in cei trei ani si jumatate de lucrare a Domnului Isus. Dar Mantuitorul a lasat in urma aceea calitate care a facut posibil vestirea Evanghelei peste tot in lume.

 Prea ades numaram si prea rar cantarim! Prea des ne numaram si prea rar ne cantarim pe noi insine! Iar in vechime au fost cazuri cand numararea poporului a fost un pacat grav. Pentru ca insusi David a uitat sa se bazeze pe Acel Unu care i-a dat atatea victorii si si-a numarat poporul ca sa stie pe cati se poate baza... (2Samuel 24:10). Dumnezeu nu face asta! El cauta un singur om!  Iar daca priveste la poporul Sau El cauta ca acesta sa aiba acelasi gand si aceeasi inima, altfel totul e inutil. Multele si bunele noastre intentii se disipeaza, imprastindu-se ca norii fara sa atinga cu adevarat Cerul.

 In rugaciune  Domnului Isus din Ioan capitolul 17 versetul 21, El se roaga astfel: Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi... O dorinta care privind in ansamblu,  la ora actuala e departe de a se fi implinit. Dar la inceputuri Biserica traia o altfel de stare, iar Dumnezeu rasplatea aceasta unitate cu dovada clara a lucrarii sale: Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet... Fapte 4:32a. Efectul il vedem descris in urmatorul verset: Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Dumnezeu nu avea nevoie de cateva mii de inimi, ci doar de una! Una care sa fie in trupul celor ce crezusera. Si doar de un suflet in fiinta crestinilor! Dumnezeu nu stie sa numere inimile decat pana la una!

 Cunoastem in parte e adevarat, dar cunoastem suficient ca sa avem o idee clara ce trebuie sa facem si incotro ne este calea. Problema nu este ca am cunoaste prea putin, ci ca suntem de cele mai multe ori neatenti si nepasatori la ceea ce deja am primit si ar trebui sa stim. Uitam sa aruncam o privire nu doar la numar, ci si si la calitate. Stiu faptele tale! le spune Domnul Isus bisericilor din cartea Apocalipsei, inclusiv celei din Laodiceea. Pai daca le stie nu ar trebui ca El sa se bucure doar pentru ca acestea exista? NU! El se uita la calitatea caldicica in cazul laodiceenilor. 

 Intr-o vreme de dezastru spiritual Dumnezeu plin de iubire dorea sa ierte, sa vindece, sa izbaveasca:  Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul. Ieremia 5:1. Oare El inca mai cauta un om? Oare inima poporului sau sa fie atat de impartita incat biserica sa devina o ruina din interior? Chiar nu mai suntem ce doreste El? Sau poate nici macar in parte nu mai stim si nu mai intelegem voia Sa cea buna placuta si desavarsita?...Poate ca El nici macar nu mai cauta un om, cu atat mai putin un popor, ci doar o inima si un suflet care sa fie cu totul dedicate Lui!...

http://altarul.blogspot.com