text Eseuri crestine

DUHUL DE OFENSĂ

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Octavia Vinter

Duhul de ofensã

ªi mã rog aceasta: ca dragostea voastrã sã creascã tot mai mult ºi sã ajungã pînã la deplinã dezvoltare în cunoºtinþã ºi tot felul de înþelepciune, în aºa fel încît sã învãþaþi ce este vital, ºi sã preþuiþi ce este excelent ºi de valoare, ºi sã rãmîneþi curaþi ºi neîntinaþi ºi fãrã vinã [ astfel încît cu inimi sincere ºi sigure] sã grãbiþi ziua lui Cristos [fãrã sã vã împiedicaþi sau sã cauzaþi altora sã se împiedice]. (Filipeni 1:9-10 Biblia Amplificatã)

Dragã prietene, eºti unul din cei ce se ofenseazã iute? Ofensezi tu pe alþii?
În decursul ultimilor ani am aflat cã una din armele cele mai subtile ºi periculoase ale deavolului ale vremurilor din urmã este duhul de ofensã.

Ofensa este o piatrã de poticnire – ceva ce împiedicã progresul nostru spiritual – ºi cred cã Satan o foloseºte cu mare succes în prevenirea oamenilor de la a creºte în relaþia lor cu Cristos. De asemenea cred cã foarte mulþi nu sînt conºtienþi de acest duh ºi de problemel pe care el le cauzeazã.
Acesta poate este un subiect care þie îþi poate pãrea simplu, dar de regulã vãd vrãºmaºul folosind duhul de ofensã ca sã înºele creºtinii ºi ca sã le fure binecuvîntãrile. El pare inofensiv, dar în realitate este adevãratã otravã.
ªi aºa cum de bunã voie nu am lua otravã, la fel trebuie sã ne pãzim de duhul de ofensã. Proverbe 4:23 ne avertizeazã, Pãzeºte-þi inima cu toatã silinþa cãci din ea ies izvorele vieþii.

Cuvîntul ofensã vine din grecescul skandalon , care în original se referã la partea dintr-o capcanã de prins animale care þine momeala. În acelaºi fel deavolul ne ademeneºte sã intrãm în ofensã cu privire la ceva relativ minor, care apoi creºte în amãrãciune ºi ne furã bucuria.
Auzi de multe ori cã cineva “a luat ofensã” (a primit jignire). Asta este exact ce se întîmplã. Deavolul ne-o oferã, iar noi - fãrã sã ºtim - intrãm în capcana lui ºi “o primim”.

Marcu 11:25 ilustreazã un principiu foarte puternic cu privire la ofensã. Isus spune:

ªi cînd staþi în picioare ºi vã rugaþi, dacã aveþi orice împortiva cuiva, iertaþi [lãsaþi-o baltã, lãsaþi de la voi, lãsaþi sã treacã] pentru ca ºi Tatãl vostru care este în ceruri sã vã ierte greºalele voastre.

În acest verset Isus ne pune sã ierãm orice ce avem împotriva cuiva. De ce? Pentru cã rugãciunile noastre nu vor avea putere dacã noi sîntem plini de otrava ofensei pe dinlãuntru!
În fiecare zi noi vom avea de a face cu multe ocazii de a fii ofensaþi: se poate întîmpla la brutãrie, în magazin, o poate face soacra noastrã, vecina noastrã, precum multe altele – doar în cursul unei zile! Noi trebuie în mod continuu sã îi cerem Duhului Sfînt sã ne arate cînd duhul de ofensã se bagã în vieþile noastre ºi sã-i cerem ajutorul lui ca sã ne pãstreze inimile departe de ofensã.

Matei 24 este un capitol care dã detalii ºi semn ale vremurilor din urmã. În versetul 10 citim:

ªi atunci mulþi vor fii ofensaþi ºi respingãtori ºi vor începe sã arate neîncredere ºi vor pãrãsi [pe Acela în care trebuiau sã se încreadã ºi sã asculte] se vor împiedeca ºi vor cãdea ºi se vor trãda unul pe altul ºi se vor urmãri unul pe altul cu urã.

Unul din semnele vremurilor din urmã este cã oamenii vor fii ofensaþi!
Urmãtoarele douã versete (11,12) ne spun cã mulþi proroci mincinoºi se vor ridica ºi vor înºela pe mulþi, ºi dragostea celor mai mulþi se va rãci. Aici este o adevãratã problemã, pentru cã fãrã umblarea în dragoste noi nu vom avea niciodatã puterea asupra vrãºmaºului. (Dumnezeu este dragoste). Rezultatul final al dragostei rãcite începe de fapt cu ispita cãderii în pãcatul ofensei.

Adesea oamenii se ofenseazã din lucruri mici, care sînt ”vulpile mici care distrug via”.
Este posibil sã avem ofensã în inimã spre cineva ºi nici mãcar sã nu ºtim cã existã acolo. De aceea este foarte important sã îi cerem lui Dumnezeu ca sã ne dea o inimã sensibilã. Dar atunci trebuie sã fim pregãtiþi, pentru cã fãcînd aceasta, El ne va arãta ºi defectele noastre în acest proces. Aici trebuie sã învãþãm sã nu fim ofensaþi de adevãr!

Ani de zile m-am rugat pentru soþul meu Dave ca sã se schimbe. În final, Duhul Sfînt mi-a vorbit mie într-o zi ºi a spus, „Joyce, Dave nu este problema“. Rãspunsul meu a venit iute: “Ei bine, atunci cine-i? Numai el este aici ºi cu mine!” Dumnezeu m-a cercetat ºi a început sã îmi arate unele adevãruri dureroase despre mine însumi. Dar cele mai mari binecuvîntãri din viaþa mea au izvorît din acea întîlnire minunatã cu Dumnezeu.

De cele mai multe ori pare mai uºor sã luãm ofensa în loc sã tratãm cu adevãrul. Ioan 8:32 spune cã adevãrul ne va face liberi. Adevãrul nu este de obicei uºor, dar dacã noi îl confruntãm atunci cînd îl auzim, vom fii fãcuþi liberi prin el.

De asemenea trebuie sã ne silim sã nu dãm altora ofensã. Dragostea trebuie sã conducã acþiunile noastre spre alþii. Cînd vom putea sã iubim pe alþii mai mult decît pe noi înºine, vom face ceea ce le este de folos lor mai degrabã decît sã ne gîndim la noi înºine. Uneori, chiar un mic gest sau un cuvînt scurt poate merge departe ºi ajuta pe cineva ca sã nu fie ofensat.

De exemplu sã zicem cã te gãseºti în piaþã, eºti în întîrziere sã îþi scoþi copii de la grãdiniþã, ºi dai peste o prietenã despre care ºtii cã este puþin cam nesigurã pe ea însãºi. Deºi nu poþi sã îþi iei timp ca sã te opreºti ºi sã vorbeºti în acel moment, tu poþi folosi timp mai tîrziu în cursul serii ca s-o suni pe acea persoanã ºi sã-i dai explicaþie, doar ca s-o asiguri cã nu ai vrut s-o ofensezi. Un singur telefon o poate scuti pe acea persoanã de zile ºi sãptãmîni de durere ºi o poate ajuta sã nu cadã în capcana ofensei.

Evident cã existã unii oameni care vor fii ofensaþi indiferent ce faci tu. Sã încerci sã împiedici acel gen de persoane sã fie ofensate poate fii imposibil. Dacã ei aleg sã stea ofensaþi, asta e alegerea lor. A trãi ºi umbla în dragoste nu înseamnã a accepta sã fii o ºtergãtoare de uºã pe care sã calce toatã lumea. Dar oricum, înseamnã sã faci unele ajustãri ºi sã încerci sã te adaptezi celorlaþi. Este mult mai important sã mergi o milã de loc în plus ca sã îl glorifici pe Dumnezeu, decît sã insiºti în mod încãpãþînat ca treburile sã mergã dupã cum vrei tu. Mai ales cînd aste cauzeazã mari ofense pentru unii.
 

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare
Domnul Isus ne-a oferit o imagine perfectă a “lepădării de sine” față de voia Tatălui, un principiu de bază în “uzina” lui Dumnezeu, cerându-ne să urmăm același drum în procesul de desăvârșire. Domnul... Citeste mai mult >>
Cum ne formează Dumnezeu după modelul lui Hristos
Aceasta este o continuare a postării Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus - Resurse CreștineÎn acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind... Citeste mai mult >>
Cele două fete…
Mă așezasem pe genunchiul clipei unei dimineți de iunie, ce-și cânta veselia în triluri de păsări. Priveam tandru spre cele două fete ale vieții mele, ce și-au dat întâlnire la o cafea pe terasa sufl... Citeste mai mult >>
Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus
O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne... Citeste mai mult >>
(47) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
(35) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Dumnezeu și transformarea inimii omului
Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate... Citeste mai mult >>
Inima închinării
INIMA ÎNCHINĂRII ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE? Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică. Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea... Citeste mai mult >>
Blând și smerit cu inima
Blând și smerit cu inima! Proverbe 15:13-18 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăc... Citeste mai mult >>
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitor
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitorI. Introducere (Ipoteza)În societatea contemporană, marcată de o viteză uluitoare a schimbărilor și de un pragmatism adesea excesiv, problema... Citeste mai mult >>