Drumul spre ţintă

Iacov 4:14 „Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră?

Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.”

Cercetând Cuvântul acesta al Domnului, mi-am adus aminte că era într-o duminică după-amiaza, pe 11 Decembrie 1993, şi mă aflam împreună cu soţia în vizită la unul din fraţii mei, care îşi aniversa ziua de naştere.

Pe la orele 15 a sunat telefonul şi la capătul celălalt era un alt frate de al nostru, care locuieşte în Oradea.

Mesajul pe care ni l-a transmis prin telefon a fost scurt: tata a plecat la Domnul.

Ne-am sfătuit împreună cu soţiile şi am hotărât să plecăm chiar în ceasul acela, cu una din maşini, la părinţi.

După o pregătire de urgenţă, la orele 17 am plecat din Bucureşti spre Oradea.

Se făcuse noapte, pentru că era lună de iarnă.

Când am ajuns pe Valea Oltului, s-a lăsat o ceţă atât de deasă, încât nu se mai vedea drumul, decât la vreo douăzeci de metri în faţă.

Ne ghidam după linia de marcaj de pe mijlocul şoselei.

Am străbătut un drum greu, dar, cu ajutorul Domnului nostru, la orele 3 dimineaţa, intram pe poarta părintească.

Când am citit versetul acesta din Cartea lui Iacov, mi-am adus aminte de vestea pe care am primit-o şi de călătoria noastră cu maşina, în acea noapte de 11 Decembrie, până la Oradea; o distanţă de şase sute de kilometri, parcursă noaptea şi aproape în întregime prin ceaţă.

Şi atunci m-am gândit că, de fapt, aşa este şi călătoria noastră spre veşnicie.

Străbatem, fiecare dintre noi, un drum mai lung sau mai scurt şi, de multe ori, tot parcursul este într-o ceaţă sau un întuneric grozav.

Fiecare dintre noi ne facem planuri, încă din pruncie, şi avem impresia că nimeni şi nimic nu ne poate opri de la înfăptuirea visurilor noastre.

Nici nu ne dăm seama de multe ori că alergăm în ceaţă, în nesiguranţă, în întuneric sau în incertitudine.

De cele mai multe ori, omul uită să ia în calcul o sursă care să-i lumineze calea, pentru ca să poată ajunge fără niciun risc la „destinaţie”, să ajungă fără niciun risc la ţinta finală.

Lumina care ne poate salva, lumina care ne poate ajuta să izbutim în înfăptuirea planurilor noastre şi care ne ajută să ajungem la „destinaţie”, la ţărmul fericirii veşnice, este Cel ce a făcut luminătorii şi i-a aşezat pe bolta cerească, este Isus Cristos, Lumina lumii.

Domnul Isus, Mântuitorul sufletelor noastre, în bunătatea Lui fără de margini, merge înainte şi lasă în urmă o dâră luminoasă iar cine ascultă de glasul Lui şi priveşte ţintă la El, nu se rătăceşte niciodată, oricât de mare ar fi întunericul din jurul lui.

Suflet drag Domnului, Cuvântul Sfânt îţi spune astăzi: „...nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine.”

„Astăzi, dacă auzi glasul Domnului, nu-ţi împietri inima.”

Ascultă-L şi porneşte degrabă pe urmele Celui care a murit în locul tău pe Crucea din Dealul iubirii, porneşte pe urmele Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu, pentru că El îţi va lumina calea şi ţi-o va netezi, astfel ca să nu-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

În curând se lasă întunericul grozav al păcatului peste lumea aceasta şi te întreb: Cum vei mai alerga? Cum vei mai înainta prin ceaţă, fără o călăuză şi fără o călăuzire?

Când vei trece prin valea plângerii sau poate chiar prin valea umbrei morţii, cum vei vedea ieşirea, fără o lumină?

Eclesiastul spune în cap.12:1 „Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: „nu găsesc nici o plăcere în ei.”

Adu-ţi aminte, suflet drag, că eşti trecător prin lumea aceasta de nevoi şi de necazuri.

„Căci ce este viaţa noastră? Nu suntem decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere.”

Suflet drag, astăzi auzi atâtea veşti triste despre oameni care au plecat în veşnicie.

Mulţi dintre ei sunt cunoscuţi, alţii sunt iubiţii inimilor noastre.

Unii au fost prieteni, părinţi, fraţi...

În anul 2010 a plecat la Domnul sora mea mai mică, la numai 58 de ani, răpusă de o boală cumplită...

Ştii tu, suflet drag, când se va sfârşi alergarea ta pe pământul acesta?

Cu siguranţă că nu ştii.

„Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine.” Aşa ne spune Cuvântul Domnului, astăzi, prin fratele Iacov.

De aceea, inspirat din cuvintele Mântuitorului, te îndemn să cauţi Lumina, câtă vreme se poate găsi.

Numai aşa vei putea ajunge la ţinta râvnită de toţi oamenii: Raiul lui Dumnezeu.

Nu poţi ajunge în Raiul lui Dumnezeu, fără o lumină, fără un călăuzitor.

În acea noapte de iarnă, noi nu am fi putut ajunge la părinţii noştri, dacă Domnul Isus nu ar fi fost cu noi şi nu ne-ar fi luminat El calea.

Dar, pentru că, la plecarea noastră din Bucureşti, ne-am plecat pe genunchi şi am chemat pe Domnul, Lumina lumii, în ajutor, El a fost cu noi la plecare şi la venire, aşa cum spune Psalmul 121:8 „Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.”

Chiar şi astăzi, când îmi aduc aminte de călătoria noastră spre Oradea, Îi mulţumesc din toată inima şi Îl preamăresc pe Răscumpărătorul meu.

A Lui să fie toată Gloria, acum şi în vecii vecilor.

Când eşti în prezenţa lui Dumnezeu, ai siguranţă.

La umbra aripilor Sale, nu te atinge săgeata arzătoare a vrăşmaşului, nici ciuma, nici molima şi nici o altă urgie, pentru că El, Domnul, te acoperă cu penele Sale şi te poartă biruitor spre biruinţă.

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El se va apropia de voi.” , spune versetul 8.

Domnul să te binecuvinteze. Amin.