Dragostea si bunurile ei

Mos Craciun ridica copilul pe picior si intreaba:

- Ce vrei sa-ti dea mosu?

- Un raspuns, la o intrebare. Ce e dragostea? O prajitura, o jucarie, un desen animat?

- He, he spune mosul, mirat de intrebare.

- Se intalneste un copil mic, asa ca tine, cu alt copil, la fel de mic. Incep sa vorbeasca si merg unul langa altul.

- Pot sa mearga si singuri.

- Ai rabdare. Unul raceste, celalalt se opreste, ii face un ceai si iara merg incet, incet. Celalalt oboseste, cel care a fost racit se opreste si ii da o cana cu apa.

- Aha, daca erau singuri nu mai avea cine sa aiba grija de ei.

- Bravo, scumpul mosului. Si merg asa si apare un balaur. Sunt inspaimantati, nu stiu ce sa faca.

- Auleo, nu o sa-i manance!

Mosul zambeste si bland rapsunde:

- Si-atunci pentru ca sunt curati, vine un inger si-l face pe balaur mic.

- Ce bine, ce bine! Dar de ce vine ingerul?

- Il iubesc pe Doamne-Doamne, spun doar adevaruri, se ajuta unul pe altul si sunt cuminti ce doi copii.

Copilul suparat:

- Eu sunt singur. N-am cu cine sa merg pe drum!

- Doamne-Doamne e cu fiecare copil, merge langa noi mereu si ne iubeste din toata inima.

- Aha, deci dragostea sunt doi ursuleti pufosi care merg unul langa latul, vorbesc si beau ceai impreuna, spuse copilul fericit ca primi raspunsul.

- Bravo, dragul Mosului! Asculta de Doamne-Doamne si iubeste-l!

Mosul saruta copilul, care zambeste si adoarme fericit caci ingeri privegheaza.