Dorinte parintesti

Mama mi-a oferit de ceva vreme un Noul Testament cu o multime de sublinieri la anumite versete facute special pentru a le remarca mai usor. Unul dintre versetele incercuite de ea pentru mine, este acesta: Cum vom scapa noi daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o[... ]? ! (Epistola catre Evrei 2:3)

Cred cu tarie ca fiecare parinte le doreste copiilor sai tot ce e mai bun. Inainte de orice, mamele noastre isi doresc sa ne stie in siguranta. O mama inteleapta stie ca viata copiilor ei e asigurata atunci cand inima le este conectata la cer, la Mantuitorul care le calauzeste pasii prin viata, pastrandu-si astfel, mintea sanatoasa.

Indiferent cine suntem, viata ne pune la un moment dat in fata unor circumstante dificile pe care, confruntandu-le intelept, ne ajuta sa ne maturizam si sa ne conturam un caracter frumos.

Unii au parte de o viata mai amara decat a altora, insa ceea ce ajunge in final sa ne deosebeasca, este caracterul pe care ni l-am format in timpul vietii.

Hristos ne slefuieste caracterele intr-un mod diferit. Nicio poveste de viata nu este la fel ca al altei persoane din intreaga lume. Avem destine diferite, trairi diferite, gandiri diferite. Temerea cea mai mare a mamelor, este daca copiii ei vor reusi sa isi gestioneze viata astfel incat sa isi asigure un trai decent si fara implicarea sa in viata lor. Sa isi traiasca propria viata intr-un mod responsabil. Imi aduc aminte cand, copil fiind, mama ma invata sa ma rog si imi vorbea despre credinta in Dumnezeu pe care ma indemna ca niciodata sa nu mi-o pierd. E important sa iti stii copiii educati in sensul acesta. Cand Dumnezeu le guverneaza viata copiilor, parintii au o batranete linistita si sufletul le este usurat, stiind ca sunt pe Maini bune. . Lipsa relatiei cu Dumnezeu, duce la nefericire, suflete schingiute, minti facute praf. Asemenea mamei mele, nimic nu imi doresc mai mult in lume, decat sa imi stiu copiii POCAITI, traind o viata departe de gunoiul de “afara”, care nu ofera nicio satisfactie reala si pe termen lung.