text Eseuri crestine

Doctor I.D.E. Thomas despre vremurile din urmă

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Ștefan Zambo

Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.” (Matei 24:37)

„În capitolul șase din Genesa, ni se spune despre un eveniment ciudat și extraordinar: „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase... S-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și ele le-au născut copii.” În utimii 1500 de ani, majoritatea cărturarilor, inclusiv cei evanghelici, au considerat că fiii lui Dumnezeu erau fiii buni ai lui Set și că ficele oamenilor erau fetele cele rele ale lui Cain. Ei au preluat această interpretare, pentru că cealaltă interpretare este foarte ciudată și nefirească. Vechea interpretare și, după părerea mea, cea corectă, este că fiii lui Dumnezeu erau ființe demonice sau îngeri căzuți, care au coborât pe pământ, au râvnit la fetele oamenilor, s-au căsătorit cu ele, dând naștere acestor progenituri neobișnuite, hibride,”nephilim”. Cuvântul ”nepfilim” nu înseamnă ”uriași”, rădăcina cuvântului fiind ”nafal”, adică căzuți. Primii părinți creștini din primele patru secole, oameni precum Irenaeus, Tertulian, Ambrozie, timp de patru sute de ani nu au cunoscut altă interpretare decât că fiii lui Dumnezeu erau ființe îngerești. Iosefus, un cunoscut istoric evreu, susținea același lucru. În Cartea lui Iov citim că atunci când Dumnezeu „a așezat pământul pe temeliile lui”, fiii lui Dumnezeu au strigat de bucurie. Este clar că fiii lui Dumnezeu nu puteau fi oameni, deoarece Adam nu fusese creat încă. Dacă acesta ar fi fost doar un caz de căsătorii mixte, între bărbați buni și femei rele, este surprinzător ca Dumnezeu să fi judecat lumea așa cum a făcut-o ștergând omenirea de pe fața pământului.

Singura familie care a supraviețuit potopului a fost familia lui Noe. Despre Noe ni se spune că „era fără pată între cei din vremea lui”. Aici, „fără pată” nu înseamnă curat din punct de vedere moral, deoarece știm din povestea lui Noe și mai ales din ceea ce a urmat după potop, că Noe nu era perfect. Se referă la faptul că Noe era asemenea unui miel ce urmează să fie sacrificat pentru Paște, un miel fără cusur, care nu are nici un defect fizic. Așa a fost și în cazul lui Noe, a cărui familie era singura necontaminată de aceste ființe ciudate venite din spațiu. Familia lui era singura curată, din punctul lui Dumnezeu de vedere, și singura care putea pune bazele unei lumi și civilizații noi.

Isus a spus: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului Omului.” Pentru primii patriarhi și profeți ai Vechiului Testament, cheia profeției, mai presus de orice, era Noe. Ceva anume s-a întâmplat în vremea lui Noe, lucrul caracteristic acelor vremuri și care nu s-a mai petrecut nici înainte, nici după Noe. Războaie, foamete, molime și dezastre naturale au mai avut loc, însă ceva anume s-a petrecut în timpul lui Noe. Iar cel mai sinistru și ciudat dintre toate lucrurile petrecute a fost această căsătorie între rasa îngerească și cea umană.

Desigur, cel care a pus la cale aceste lucruri a fost un alt înger, un înger căzut, pe nume Lucufer. Credem că, la fel ca și atunci, asistăm la o altă invazie venită din spațiu. Satana va face o altă încercare, probabil ultima asupra rasei umane, pentru a-i îndepărta pe oameni, femei și bărbați, de Dumnezeu. A mai încercat și înainte și, în mod inevitabil, va mai încerca din nou. Seducând oamenii prin trimiterea acestor așa zise entități din spațiu (extratereștri), care sunt ființe demonice, el va încerca să-i convingă pe oamenii din lumea întregă să-l venereze pe el, în loc să-i acorde lui Dumnezeu adorarea ce i se cuvine.

Din fericire, noi știm care va fi sfârșitul acestor lucruri. Însă acest atac final, sau Omega, care va avea loc la sfârșitul timpului, va avea ca rezultat revenirea lui Isus Hristos ca să-i salveze pe ai Săi. Satana a dat greș înainte, iar Biblia scrie că o va face iarăși. Ni se spune destul de clar în Cuvântul Domnului că „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și a Hristosului Său”. Satana va încerca, însă „Cel ce este în voi (credincioșii), este mai mare decât cel ce este în lume.” (Dr. I. D. E. Thomas, pastor senior la First Baptist Church din Maywood, California)

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare
Domnul Isus ne-a oferit o imagine perfectă a “lepădării de sine” față de voia Tatălui, un principiu de bază în “uzina” lui Dumnezeu, cerându-ne să urmăm același drum în procesul de desăvârșire. Domnul... Citeste mai mult >>
Cum ne formează Dumnezeu după modelul lui Hristos
Aceasta este o continuare a postării Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus - Resurse CreștineÎn acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind... Citeste mai mult >>
Cele două fete…
Mă așezasem pe genunchiul clipei unei dimineți de iunie, ce-și cânta veselia în triluri de păsări. Priveam tandru spre cele două fete ale vieții mele, ce și-au dat întâlnire la o cafea pe terasa sufl... Citeste mai mult >>
Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus
O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne... Citeste mai mult >>
(47) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
(35) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Dumnezeu și transformarea inimii omului
Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate... Citeste mai mult >>
Inima închinării
INIMA ÎNCHINĂRII ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE? Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică. Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea... Citeste mai mult >>
Blând și smerit cu inima
Blând și smerit cu inima! Proverbe 15:13-18 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăc... Citeste mai mult >>
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitor
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitorI. Introducere (Ipoteza)În societatea contemporană, marcată de o viteză uluitoare a schimbărilor și de un pragmatism adesea excesiv, problema... Citeste mai mult >>