DIALOGUL RUGĂCIUNII

Exod 3.11-14 Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ”Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi ei mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” Ce le voi răspunde?” Dumnezeu a zis lui Moise: „EU SUNT CEL CE SUNT.” Şi a adugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte „EU SUNT”, m-a trimis la voi.”

În acest dialog divino-uman iniţiativa Îi aparţine, în mod evident, lui Dumnezeu. Moise Îi răspunde lui Dumnezeu cu un spirit de prudenţă marcat de eşecul înregistrat în urmă cu patruzeci de ani când, cercetându-şi fraţii, a făcut greşala să-l omoare pe un egiptean. Atunci a greşit iar acum nu mai are încredere în el însuşi. Ca să-l scoată din apatia şi smerenia sa, mai mult falsă decât adevărată, Dumnezeu îi promite prezenţa Sa însoţitoare pe tot acest parcurs al Răscumpărării care va dura 40 de ani şi-i dă, în acelaşi timp, un semn: „veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta”. Aceşti slujitori sunt Moise şi întregul popor Israel. În miracolul răscumpărării din robia Egiptului Moise nu face el singur lucrarea poporului, ci doar îi instruieşte pe evreii eliberaţi cum să-L slujească pe Iehova. În rugăciunea sa Moise, ca răspuns dat revelaţiei sfinte, intuieşte faptul că are nevoie de Numele lui Dumnezeu pentru evreii la care este trimis. În acest Nume divin se ascunde secretul şi autoritatea fără de care nici Moise, nici poporul nu pot sluji lui Dumnezeu pe acel munte la care se referea semnul revelaţiei. Astfel revelaţia lui Dumnezeu continuă pentru Moise când Iehova Se prezintă pe Sine sub Numele: „EU SUNT CEL CE SUNT”, adică EU SUNT de la Sine, fără o cauză primară, fără să depind de ceva sau de cineva. Acest unic Dumnezeu există în afara timpului şi spaţiului, şi El vine la Moise ca să-l pregătească pentru marele plan al răscumpărării poporului Israel. Robii aveau nevoie de eliberare, iar Dumnezeu avea nevoie de un popor special ales în care să-Şi pună Numele Său glorios. În acest Nume al Domnului Isus suntem chemaţi şi noi, cei din Noul Legământ, să-I aducem Tatălui, prin Duhul Sfânt, „puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda”. (Apoc. 5.12b)