Dialog de Crăciun

⁃ De ce ți-e mâna atât de caldă? ⁃ Am vrut să-ți aduc o rază de soare din răsărit dar cred că am ținut-o prea strâns căci privește - s-a topit! Îți dăruiesc însă căldura ei, ce a rămas aici în palma mea. - Ce sunt sclipirile astea de splendori pe obrajii și ochii tăi? - Sunt niște biete lacrimi ce s-au făcut deodată stele când ochii mei au privit Copilul coborât din cer ca un luceafăr al dimineții peste pustiul inimii mele ⁃ Ce-i freamătul ăsta peste tine, vezi dacă nu cumva ai probleme cu tensiunea arterială sau altceva, căci uite cum ți se zbate pieptul! ⁃ Vai, îngerii prin cântul lor mi-au luat inima prizonieră și mi-o saltă din stea în stea, din osana în osana, din fior de păstor în fior de mag și înapoi, nu știu dacă singur această bucurie o voi putea purta. Vino să împărțim totul la doi, să salte bucuria în noi, și să o împărțim mai departe din doi în doi! - Așa, ține-mă de mână, căldura razei de soare să ne pătrundă, până când pașii noștri săltând a bucurie vor străbate prin viscole și zăpezi, iar inimile noastre vor bate a colind de vestire! Mesia s-a născut!