Deviza familiei

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: George Cornici

“Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: "Cine este Domnul?" Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu.” (Proverbe 30:8-9)

Aceste cuvinte rostite de Agur le-am făcut mottoul familiei mele. Împreună cu soţia le trăim în fiecare zi. Le-am experimentat în România când stăteam nopţile geroase la coadă astfel ca dimineaţa să putem cumpăra pâine şi lapte. Le experimentăm aici în America în belşugul ce-l oferă această ţară. Am trecut prin multe şi diverse experienţe de viaţă dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu ne-a însoţit la fiecare pas. Sosind în America am reluat viaţa de la zero. Unii când vin aici vin cu bani şi e mai uşor pentru ei să înceapă viaţa de emigrant. Dar noi a trebuit s-o luăm de la zero. Privind în urmă constat ce minunat ne-a binecuvântat Dumnezeu. N-am vrut sărăcie. De fapt cine ar vrea sărăcie? Nimeni. Ar fi fost o aberaţie să fi vrut să emigrăm pentru a trăi în sărăcie. Dar nu am vrut nici bogăţie; am vrut să avem cât ne trebuie. Şi Cel ce conduce destinele noastre ne-a purtat de grijă în privinţa aceasta. Nu suntem bogaţi dar avem tot ce ne trebuie. Asta nu înseamnă că nu avem probleme; acestea vin aproape în fiecare zi – mai mici sau mai mari. Dar toate pot fi depăşite printr-o încredere totală în El. Considerăm fiecare zi ca un cadou din partea lui Dumnezeu şi căutăm să trăim spre slava Lui. Când vin necazuri ele nu vor scufunda vasul nostru deoarece suntem pregătiţi să înfruntăm inevitabilul. Îl vrem pe Isus, permanent, la cârma vieţii noastre. Cu El în vieţile noastre se instaurează în noi o atmosferă de mulţumire. Mulţumirea este atmosfera din Paradis, în care Dumnezeu îi învăluie şi îi face să crească pe toţi cei ce aleg să-I facă voia. La 1 Timotei 6:6-10 găsim aceste cuvinte: „Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri”

DĂ-MI PÂINEA CARE-MI TREBUIE.... Am trăit această minunată experienţă pe parcursul anilor nu odată, nu de două ori ci în fiecare zi. Am constatat cum bunătăţile Domnului nu au ajuns la capăt ci se înnoiesc zilnic. Răspunsul natural şi normal la binecuvântările Lui este MULŢUMIREA. Duhul mulţumirii e o mare binecuvântare în viaţa credinciosului. Mulţumirea zice: „Am suficient, mi-e de-ajuns” Nemulţumirea, pe de altă parte, priveşte cu invidie la ce au alţii. Cineva a dat o definiţie profundă mulţumirii “Multumirea este ca o gura de aer proaspat pentru o persoana care se asfixiaza.” Ca un pahar de apa rece pentru calatorul din deşert. Prinzi ideea? Deşertul înseamnă sete. Lăcomia inseamna pustie. Mulţumirea? Reprezinta Ţara Promisa.

George Cornici