Despre Rugăciune (4)

“Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni” Iacov 5:16-17

În articolul precedent despre rugăciune am subliniat ideea că un om mort spiritual nu se roagă în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă bolborosește o mulțime de cuvinte care nu au nicio putere și nu-L impresionează chiar deloc pe Acela care are toată puterea în cer și pe pământ. Nu vreau să spun că rugăciunile unui necredincios nu vor fi ascultate niciodată, dar vreau totuși să zic că aceste rugăciuni nu au absolut nicio putere, deoarece Dumnezeu nu a promis nicăieri în Biblie că ascultă rugăciunile vrășmașilor Săi, și Cuvântul lui Dumnezeu nicăieri nu zice că rugăciunea fierbinte a celor nelegiuiți are putere. Dacă cumva se întâmplă ca Dumnezeu să asculte rugăciunile necredincioșilor, aceasta nu se datorează nicidecum faptului că rugăciunea acestora a avut vreun fel de putere, ci mai degrabă se datorează faptului că Dumnezeu a decis să acorde milă acelor vrăjmași ai Săi. Dumnezeu este bun și cu vrăjmașii Săi, cu cei care-I disprețuiesc autoritatea. Totuși, situațiile în care rugăciunile necredincioșilor sunt ascultate nu sunt decât excepții și îndrăznesc chiar să zic că sunt destul de rare excepțiile acestea. În schimb, Iacov, inspirat de Duhul Domnului, ne spune, în ultimul capitol din epistola sa, că într-adevăr, rugăciunea fierbinte a celui neprihănit are mare putere. În cazul credincioșilor care se roagă cu adevărat, răspunsul la rugăciune nu este o excepție, ci o regulă, deoarece Dumnezeu Însuși Se angajează să asculte rugăciunile copiilor Săi (vezi Marcu 11:25). În articolul acesta voi începe ca să discut despre rugăciunile acestea fierbinți ale celor neprihăniți, rugăciuni care, potrivit Scripturii, au mare putere.

În primul rând trebuie subliniat faptul că motorul oricărei rugăciuni este dorința de a primi. Dacă nu dorești să primești ceva, atunci cu siguranță că nu vei primi nimic. Atunci când te rogi, trebuie să ai un scop, o dorință, o direcție. Un arcaș care nu se gândește încotro să țintească, nu va putea niciodată să fie un arcaș bun, care-și atinge ținta. Primul pas în rugăciune este să te gândești bine ce dorești să obții. Dacă te rogi doar de dragul de a spune câteva cuvinte sau dacă te rogi de datorie sau din obijnuință, fără ca să ai vreun scop precis, atunci să știi că rugăciunea ta nu-și are rostul. Privește la Ilie și învață de la el. El s-a rugat într-un mod specific ca să nu plouă, iar apoi, mai târziu, s-a rugat într-un mod la fel de specific ca să vină foc pe altar. Ilie nu a făcut o mie de rugăciuni dintr-un simț de datorie sau obişnuință sau rutină. Ilie s-a rugat potrivit cu dorința pe care a avut-o și a fost ascultat. Nici un cetățean cu capul pe umeri nu merge să ceară ceva primarului, fără ca să se gândească mai întâi ce anume dorește să ceară. Bine ar fi să avem o direcție în rugăciunile noastre și un scop bine definit… Bine ar fi ca să știm ce avem de gând să cerem înainte de a îngenunchea înaintea tronului de har și îndurare al Domnului nostru!

O altă caracteristică a unei rugăciuni cu putere este focul. Iacov zice că rugăciunile fierbinți ale celor neprihăniți au mare putere. Temperatura unei rugăciuni demonstrează faptul că sufletul omului participă activ în actul rugăciunii. O rugăciune arzătoare denotă o dorință mare a sufletului de a primi ceva. Pe de altă parte, o rugăciune rece denotă o dorință mică sau o dorință nulă de a vedea răspunsul la rugăciune. În unele cazuri, rugăciunile reci denotă o atitudine de nepăsare și de indiferență chiar. Când inima ta dorește cu adevărat o binecuvântare din mâna Domnului, sufletul și emoțiile tale participă activ în actul rugăciunii. Atunci mintea este ocupată să găsească cele mai bune argumente pentru a pleda înaintea Tatălui ceresc obținerea binecuvântării dorite. Atunci când dorința pentru primirea binecuvântării este mare, rugăciunea va deveni nu numai fierbinte, dar și stăruitoare. Priviți la Ilie și învățați de la el! Iacov ne zice că rugăciunea lui era stăruitoare. De ce a stăruit Ilie? Pentru că a avut o dorință și pentru că dorința aceea era arzătoare. Furnalul inimii lui Ilie funcționa la parametri maximi și aceasta s-a văzut în rugăciunile sale. Îmi este tare frică că focul din inimile noastre este aproape stins! O Doamne, te rog aprinde dorințe arzătoare în inimile noastre!

Un alt ingredient esențial rugăciunii cu putere este credința. Să privim din nou la Ilie și să învățăm iarăși de la el. Ce a făcut Ilie după ce s-a rugat să nu plouă? A crezut! Cum a arătat Domnului că are credință? Simplu! A mers la Ahab și i-a zis că nu va fi ploaie în țară decât la cuvântul său… Priviți ce zice Sfânta Scriptură:

“De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” Marcu 11:24

Ilie s-a purtat ca și cum rugăciunea lui a fost ascultată, mergând înaintea lui Ahab. Dumnezeu a onorat credința acestui om, credință pe care El însuși a pus-o mai dinainte în inima lui, iar rugăciunea lui Ilie a fost ascultată. Oh, Doamne! Umple Tu însuți inimile copiilor tăi cu credința aceea care mută munții, și atunci lucruri mari vei face pentru gloria numelui Tău și pentru bucuria poporului Tău! Oh, Doamne, dacă ai dori să lucrezi iarăși cu putere în inimile oamenilor tăi! Atunci oamenii tăi ar aduce rugăciuni reale pe altarul tău și Numele Tău ar fi înălțat printre oameni! Oh! Dacă ai sădi în noi minunea credinței, cât de puternice ar fi rugăciunile poporului Tău?