Despre Rugăciune (2)

“Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” Ioan 16:24

În articolul precedent am ajuns la concluzia că este un păcat mare de tot să nu profităm de harul rugăciunii, din moment ce Dumnezeu Însuși promite copiilor Săi că le ascultă rugăciunile. Am văzut că o problemă mare de tot în bisericile evanghelice este faptul că ucenicii lui Hristos nu se roagă. Se pare că și apostolii aveau aceeași problemă și nu se prea îndeletniceau cu rugăciunea. Remarcați cum Mântuitorul le zice că nu au cerut nimic în Numele Lui? El nu-i mustră, ci mai degrabă le face o propunere curioasă, o promisiune extraordinară! Ucenicii doar să se roage, pentru ca Dumnezeu Tatăl să aibă ce să împlinească spre fericirea lor și, aș adăuga eu, spre slava Numelui Său! Dar dacă ucenicii nu se roagă? Ce se va întâmpla atunci? Oare va mai avea Dumnezeu ce să împlinească? Eu vă zic că nu! În cazul acesta, ucenicii vor rămâne triști, niște prinți moștenitori care trăiesc ca niște cerșetori, deoarece refuză să meargă înaintea Împăratului, care le este Tată, pentru a primi tot ceea ce doresc.

Creștine care citești aceste rânduri, oare nu dorești să fii fericit? Privește la versetele acestea! Ce târg avantajos ne oferă Dumnezeu în pasajul acesta! Noi, ucenicii, cei care am lepădat totul de dragul lui Hristos, suntem invitați să cerem tot ce dorim, tot ceea ce ne-ar umple inimile de bucurie, și Dumnezeu Însuși ne promite că ne dă toate lucrurile pe care I le vom cere! Am lăsat într-adevăr lumea cu plăcerile ei și le-am socotit gunoaie, pentru prețul nespus de mare al cunoașterii lui Isus Hristos, dar acum, după ce am lăsat totul, Tatăl ne oferă posibilitatea să cerem tot ce dorim și să avem toate aceste lucruri! Este adevărat că nu ne mai dorim lucrurile acestei lumi, este adevărat că disprețuim plăcerile de o clipă ale păcatului și nu ne mai dorim să le avem, dar oare nu există comori pe care să ni le dorim cu adevărat și care ne-ar umple inima de bucurie? Cu siguranță că există!

Creștine care ai gustat din Dumnezeu, amintește-ți cât de fericit erai pe munte, împreună cu Domnul tău! Oare nu vrei să te apropii din nou de muntele Său cel sfânt? Oare nu ți-ai dori o inimă mai curată, care să vadă pe Dumnezeu mai clar? Există oare ceva mai satisfăcător pentru sufletul tău decât priveliștea unui Dumnezeu minunat, descoperit înaintea ochilor tăi? Nu ai vrea să fii fericit privind înspre Dumnezeul tău? Cere, ca și Moise, să-L vezi pe Dumnezeu și după ce vei fi ascultat, fața îți va străluci la fel cum fața lui Moise a strălucit odinioară! Vei fi fericit iar oamenii din jurul tău vor fi și ei binecuvântați, deoarece locurile pustii ale acestei lumi le vei preface în locuri pline de izvoare! Roagă-te, creștine, și fii fericit! Fă lucrul acesta, dacă nu de dragul fericirii sufletului tău, măcar pentru fericirea altora, care depind de tine și de viața ta de rugăciune!

De ce să nu ne bucurăm de Dumnezeul nostru?