De vorbă cu Tata

Te simt, ești aproape, așa ai fost mereu dar eu multă vreme nu Te-am chemat, nu Te-am dorit și totuși fără să știu, lăuntrul meu a suspinat mereu după Tine! Nu Te simt întotdeauna lângă mine dar Te știu și Te cred cu putere alături, pentru că am învățat glasul Tău și acum îl recunosc, bunule si milostivule Păstor! Chiar acum când îmi ești aproape, glasul Tău nu contenește să mă cheme duios și copleșitor de dulce: -Vino nu pregeta... ! - pentru că mă vrei mai aproape, pentru că nu sunt încă așa cum Ți-ai dori, iar Tu mă vrei cu gelozie pentru Tine! Ești aici aproape, Îți aud glasul și-mi pare că peste pustiul si întunericul lumii ce tot mai gros se face aud pașii revenirii Tale și vai, nu știu cum stau cu candela mea, dacă mai arde pentru Tine, dacă uleiul nu e prea puțin și dacă dorul inimii îmi este destul de fierbinte după Tine! Cum pasii Tăi se aud parcă aievea am deschis geamul cu speranța că Te voi vedea în mijlocul nopții dar nu erai Tu, încă mai zăbovești în îndelunga-Ți răbdare, spre binele și spre mântuirea multora. Am închis repede geamul de teamă să nu intre pustiul și poate pustiirea în camera mea... ! Dar Tu, Dumnezeule viu, Tu Lumină a luminilor cum ai pătruns lăuntrul meu luminându-l, pe ce cale Te-ai coborât poposind la mine în odaie și în suflet? Ce sunt eu și ce preț am în ochii Tăi, ca să dorești să stai cu mine la masă și să mă binecuvintezi cu prezența Ta plină de pace? Sunt ca tâlharul lângă care ai pătimit murind, sunt ca cei din ținutul Gadarei. sunt ca fiul care a risipit averea tatălui, dar Te rog rămâi în sufletul meu pentru totdeauna, nu pleca de la mine, nu Te duce de la noi... ! Doamne văd parcă aievea în rănile Tale, suferințele zecilor de mii de oameni ce și-au pierdut viața în ultimele luni și nădăjduiesc ca cei mai mulți dintre ei sa-și fi încredințat Ție ultima respirației, apoi ma gândesc la mâinile jertfitoare ale celor ce luptă pentru viață, mâinile celor ce nu obosesc să ajute, să mângâie, să spele, să ocrotească, la multele mâini ce se ridică spre Tine si Te imploră în rugăciune. Binecuvintează Te rugăm și ocrotește toate aceste mâini, sunt ca și mâinile Tale, străpunsă de cui, gata sa ierte, să se milostivească de noi. Îți mulțumesc pentru că în rănile Tale ai scris și numele meu, ale întregii mele familii și le-ai izbăvit de pierzarea, veșnică ajuTă-ne să ne ducem împreună cu Tine izbavirea până la capat. Doamne Isuse, Tu Cel ce in zilele vieții pământești ai stat mereu sub ocrotirea Celui Preainalt și Te-ai odihnit la umbra Celui veșnic, măcar că erai și esti Dumnezeu, ai suferit în trup moartea în locul nostru, Te rugăm să ne păstrezi împreună cu Tine sub această ocrotire. Știu șii cred că poți să ne izbăvești de ciuma și de molima aceasta care, , bântuie ziua în amiaza mare, , însă știu și cred în același timp că oricât de credincioși am fi Tu poți îngădui să fim adăugați oricare din noi lângă zecile de mii care au plecat deja! Este alegerea Ta, căci suntem ai Tăi fie ca trăim fie că murim dar am luat o hotarare în inima mea, aceea ca orice vei alege Tu eu tot Te voi lăuda până la capăt. Dar mai știu un lucru, este o certitudine pe care am dobândit-o odata cu învierea Ta și anume aceea că orice ar fi și orice ar veni peste cel credincios totuși VIATA ARE PRIORITATE, viața ce nu se termină la mormânt! Uite acum că suntem împreună și mi-am deschis sufletul Ție, vreau să Te rog să picuri peste nevrednicia inimii mele un picur de untdelemn și de har, pentru ca din ea să răsară crâmpei de psalm către Tine, propriul meu psalm pe care să Ți-l dăruiesc ca pe o închinare plăcută Ție, iar apoi Te-aș ruga încă să nu Te oprești și să picuri peste inima mea din harul Tău, iar, si iar si iar... Învrednicește-mă Te rog pentru asta dă-mi voința și înfăptuirea ca să fac din Cuvintele Tale pavăză scut si adăpost, Calea pe care sa înaintez fără să rătăcesc drumul spre Casă! Ești aici în odaia mea Te văd și Te simt cu sufletul de Tine plăsmuit, mai deunăzi Te-am văzut în curgerea frumoasa a râului printre stânci și în unduirea copacilor. Ești frumos Doamne ești Cel mai frumos dintre oameni descoperit nouă în Hristos! Aproape de vuietul râului Inn am urcat pe cea mai mare si stabila stâncă șii de acolo am privit frumusețea Ta Doamne revelată și în creație, cu gândul la Stanca mea și a noastră a tuturor, care este Hristos, și cu gândul la ceea ce ai spus lui Moise când a cerut să vadă slava Ta, , Iată un loc lângă Mine vei sta pe stanca, , , , O, de-aș avea eu limbi o mie si mii de buze să cuvant, Pe tonuri mii o armonie spre slava Celui pururi sfânt I-aș mulțumi de ce-a făcut, cu mine fiul cel pierdut O, de-ar suna glasul meu tare să se audă până la cer Căci sângele cantr-o vâltoare se zbate Doamne când Te cer De-ar fi toată suflarea mea, un imn spre înălțarea Ta, ,