De Pasti, tu esti lumina..

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Dan Daragiu

De curând, o televiziune comercială îşi afişa pe ecran, cu emfază şi nedisimulată satisfacţie de copy-writer „inspirat”, un slogan cu presupus iz de sărbătoare: „De Paşti, tu eşti lumina”. Am văzut asta pentru două secunde şi imediat mi-am dat seama că există riscul ca şi anul acesta să treacă sărbătorile pascale fără ca cei mai mulţi dintre oameni să ştie de unde să-şi ia lumina. Umpli biserica din care ai auzit că faci parte (că doar aici ai fost botezat) doar o dată pe an, şi ai pretenţia să îţi aduni în borcan suficientă lumină cât pentru tot anul. Doar pentru că „aşa face toată lumea”, nu este o garanţie a faptului că o cauţi unde trebuie. O lumânare nu îţi poate asigura călăuzire pe cale decât cel mult până se stinge. Şi atunci, „ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întuneric” (Luca 11:.5). La ce bun o lumină care ţine puţin şi nu te luminează nici pe tine, nici pe alţii? Domnul Isus a spus „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12). De o astfel de lumină avem nevoie; o lumină care să dureze, o lumină care să îţi arate drumul, o lumină suficient de puternică încât să îi atragă şi pe alţii. Iar dacă faptele tale şi trăirea ta îi aduc cinste Fiului lui Dumnezeu, atunci poţi fi sigur că rezervele tale de lumină nu s-au împuţinat.

De Paşti, ca şi în restul zilelor anului, putem şi trebuie să căutăm Lumina acolo unde poate fi gasită. Duhul lui Dumnezeu ne poate îndruma în acest sens, dacă o vom căuta din toată inima. Să învăţăm de la Cel ce a spus: „Cât este ziua, trebuie să lucrez lucrările Celui ce m-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt in lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9.4-5). Viaţa şi lucrările Lui au luminat din plin pe aceia care şi-au dorit să Îl urmeze. Pentru toţi ceilalţi, lumânarea a rămas singura opţiune. „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi” (Ioan 9.39).

Putem urca dealul Mitropoliei chiar şi în genunchi; am putea, cu puţină şansă, să ajungem până în primul rând, sfredelind prin mulţime, iar lumânarea noastră să fie aprinsă direct de la cea a preotului; putem reface cu crucea în spate drumul străbătut de Isus până la Gabata, în batjocurile mulţimii înfierbântate; putem să dăm săracilor mai mult decât în tot anul, casa să ne fie plină de toţi cei dragi, sau să-i avem la masa noastră pe toţi sărmanii şi năpăstuiţii înfometaţi. Putem face toate acestea sau câte puţin din fiecare, însă, dacă nu privim în sus la Cel Înviat din morţi, la Isus Hristos, care s-a supus planului Tatălui, am putea sfârşi obosiţi, răniţi, dezamăgiţi, şi tot fără lumină. Pentru cei ce caută Lumina, am o veste bună: este atât de uşor să o aveţi, încât veţi fi cu adevărat surprinşi să constataţi că tot ce aveţi de făcut este să Îl urmaţi cu credincioşie pe Mielul lui Dumnezeu. Astfel, încărcaţi cu Lumina, îi vom putea îndruma şi pe alţii. Căci „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5.14-16).

Acum am văzut din nou acel slogan după promo-ul la „Patimile lui Hristos” şi... mă gândesc că nu e chiar neinspirat. În fond, dacă primeşti Lumina de la Isus şi-o dai mai departe celor ce au nevoie de El, nu „TU EŞTI LUMINA”?