De Paște

De Paște...

Ieri am dat o mână de ajutor în bucătărie la făcutul cozonacilor, la vopsitul ouălelor și la pregătitul drobului. A venit Paștele!

Seara am asistat online la slujbă, și am stat la Cina Domnului, adică ne-am împărtășit. A venit Paștele!

---

Astăzi am privit la o postare cu o imagine contrastantă: Isus pe Golgota, mort, ținut de Fecioara Maria care urla de durere, într-un contrast puternic cu un coș de ouă și cozonaci, iar dedesupt scria, parafrazez: ”Paștele nu este despre aceasta, este despre aceasta”. Această postare m-a făcut să mă văd pe mine însumi într-un contrast lăuntric, ca cel descris mai sus. Îngândurat fiind, am luat alte două fotografii, le-am mixat într-una și am editat adăugând un crucifix, asta așa, ca să contrastez și mai mult imaginea.

Privind fotografia, privesc în mine și văd două lumi paralele, una gata de sărbătoare, alta plină de durere sfâșietoare; una frenetică, fremătând de varietatea surprizelor culinare, alta tristă, muribundă, sfâșietoare...

De unde acest contrast lăuntric, cum se justifică în mine această contradicție de termeni și fapte?

---

De Paște sărbătorim sau comemorăm? Sau și una și alta? ? ?

Ei bine, socotesc că răspunsul meu se află tocmai în întrebarea mea. Da!

Hristos a ales să vină pe pământ într-o condiție săracă, a umblat smerit înaintea lui Dumnezeu și în mijlocul oamenilor, pentru ca la vremea hotărâtă a sfârșitului să primească suferința, rușinea, păcatul și moartea pe cruce. Moartea zdrobitoare ar fi fost ce ar fi fost (mulți alții au sfârșit în chinuri), dar a acceptat ca toată rușinea păcatului și moartea spirituală adusă de acesta, să Îl despartă de Dumnezeu, de Tatăl Lui.

Astfel, părăsit de oameni și despărțit de Dumnezeu, atârnat între cer și pământ, plin de rușinea păcatului meu și al tău, Hristos a ales să sufere și să moară, primind în El tot ceea ce ne era nouă rânduit să primim. De ce toate acestea? Pentru că ne-a iubit! Pentru că nu era altă cale de iertare de la Dumnezeu, decât ca pedeaspsa care ni se cuvenea nouă să o poarte El, și în El să lovească toată dreptatea judecății păcatului nostru. Atât de mult ne-a iubit!

Și încă și mai mult... batjocorit în timp ce suferea pe cruce nu a mustrat pe nimeni, nici n-a cerut milă, ci a rugat pe Tatăl pentru iertarea torționarilor Săi. Atât de mult ne-a iubit!

Nu mă gândesc la evreii care l-au respins și care L-au dat pe mâna romanilor, care mai apoi L-au răstignit. Privind la Hritos atârnat pe cruce știu că și pentru aceia de atunci, și până în ziua de astăzi și pentru mine, El a ales această cale a mântuirii noastre – suferința Lui, această cale a vieții noastre veșnice – moartea Lui. Atât de mult ne-a iubit!

Acum este în cerurile preaînalte, alături de Dumnezeu, pe tronul slavei Sale! Și-a sfârșit lucrarea, Și-a primit răsplata și slava pe care o avea mai înainte. În cer este în comuniune spirituală cu toți cei trecuți din viață și credincioși Lui, iar pe pământ, prin Duhul Sfânt, în părtășie duhovnicească cu fiecare dintre credincioșii Lui.

Acum este motiv de bucurie! Învierea Lui este și semnul îndreptățirii noastre de către Dumnezeu, care a primit jertfa desăvârșită a Fiului Său.

Glorie lui Dumnezeu în veci!

Acesta este motivul bucuriei mele adevărate, viața care am căpătat-o de la El, mântuirea pe care El acum îmi poruncește să o duc până la capăt, până la sfârșitul vieții mele. Doamne ajută la aceasta!

Ei, parcă acum numai privesc contradictoriu la fotografia aceasta. Pentru că știu că, dacă până la cruce este suferință, după cruce este biruință! Hristos a împăcat în El pe toți oamenii cu Dumnezeu, dând pacea și bucuria mântuirii fiecăruia care crede și se încrede în El.

Paștele vorbește de moarte dar și de înviere, de suferință și durere, dar și de bucurie și pace. Paștele este cu adevărat o sărbătoare a morții și a vieții!

Când mă uit la pâinea și vinul din împărtășanie, vreau să fiu cu inima acolo, la cruce, la trupul care s-a frânt și la sângele care s-a vărsat pentru mine. Aceasta îmi aduce un sentiment de profundă smerenie. Dar imediat după aceea conștientizez că numai așa puteam primi viața, Hristos să moară pentru mine, și asta îmi dă un profund sentiment de recunoștință. Hristos împacă în mine cele două sentimente contradictorii, și îmi găsesc astfel pacea.

Acum pot privi la miel, ouă, cozonaci cu un alt sentiment, cel al recunoștinței și al bucuriei, al vieții noi care am primit-o de la El.

Fii binecuvântat Isus pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine, pentru viața mea, pentru veșnicia mea!

Paște fericit tuturor!

---

A, apropos de haștaguri... #Elneafăcutbine