De partea greşită

Deja de o oră întreagă se uită M`gogo pe fereastra farmaciei. Daudi zâmbeşte în sinea lui în timp ce amestecă pulberi. Acum va spune poate M`gogo ce l-a adus la farmacie.

"Dar cum?" întreabă deodată M`gogo. Daudi ridică privirea în sus. "Ce, cum?”

Faţa lui M`gogo se întunecă: "Cum pot să scap de păcat?" Daudi lipeşte o etichetă pe sticla pe care tocmai a umplut-o, apoi răsfoieşte într-o carte uzată.

"Aici scrie: Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu pentru ca să vi se ierte păcatele".

M`gogo îşi roteşte ochii. "Cuvintele acestea sunt prea mari pentru mintea mea”, răspunde el puţin neajutorat.

Pe Daudi îl cheamă acum alte îndatoriri. "Aşteaptă până diseară", îl linişteşte el, "atunci o să stăm iarăşi laolaltă".

După apusul soarelui se aşează iarăşi ghemuiţi în cerc în jurul focului.

Numai Daudi stă pe un scaun pe care l-a adus M`gogo şi începe să povestească.

Nyani, maimuţa, avea un cuţit pentru tăiat drum prin desişul unei păduri, căruia îi dăduse numele de Panga. Panga era pentru el mândria vieţii lui, şi maimuţa îl ascuţea cu putere şi iscusinţă de piatra netedă de sub copacul Meninga care creştea lângă- marile stânci de granit. Aşa de ascuţit era cuţitul, încât putea să-şi radă cu el părul de pe coadă.

Tot mereu le avertiza pe maimuţicile din neamul lui.

"Să nu puneţi mâna pe Panga! Dacă prind pe unul din voi că atinge tăişul cu laba, o să simtă el latul cuţitului acolo unde este blana mai rară".

Micul Tabu asculta aceste avertismente cu sentimente amestecate. El era într-adevăr încă mic şi foarte prost. El flecărea; se scărpina şi se da în leagăn pe o creangă înaltă. Ce-ar fi dacă tocmai el va atinge marele cuţit al lui Nyani, cea mai bătrână maimuţă din tot copacul!

Într-o dimineaţă s-a adunat sfatul tribului. Nyani şi ceilalţi bătrâni şedeau la taclale în jurul marii stânci de la umbra copacului Meninga.

Tabu şedea singur pe o creangă din copacul familiei. S-a uitat pe furiş spre Panga, dar imediat şi-a întors privirea în altă parte. Inima a început să-i bată năvalnic.

Din nou s-a uitat la cuţit. Cum mai strălucea lama! Tăişul era puternic şi lucitor, mânerul şlefuit neted.

Ochii lui scânteiau. S-a lăsat mlădios pe pământ. L-a atins pe Panga cu precauţie. Cu adevărat, mânerul era la fel de neted după cum şi părea. Coada i s-a încolăcit tandru în jurul mânerului, şi deodată a trecut ca un trăsnet prin trupul lui. Coada i s-a întins, şi ca din întâmplare a apucat cuţitul.

Ţinând cu labele mânerul, a sărit pe o creangă înaltă. Acolo a stat foarte liniştit şi a privit tăişul scânteietor. Gura i s-a strâmbat într-un rânjet. Şi el putea acum să-şi radă părul de pe coadă.

Aproape i-a căzut cuţitul din mână când s-a ivit în apropierea lui capul lui Twiga, girafa.

El a salutat-o pe Twiga cu o politeţe aleasă, şi cu toată mândria de care este în stare o maimuţică i-a spus:

"O, Twiga, cu acest cuţit mare pot să tai acum creanga asta".

A scuipat în mâini, a apucat strâns cuţitul şi şi-a încolăcit coada în jurul crengii.

Apoi a lovit creanga de-au sărit aşchii.

Twiga s-a retras repede înapoi şi a clipit din ochii ei blânzi.

"Fii atent, micuţule! Eşti pe partea greşită! Aşează-te mai bine în aşa fel, încât spatele tău să stea lipit de trunchi".

Dar Tabu era mult prea ocupat ca s-o audă. El a mai scuipat încă o dată în labe şi a lovit şi mai puternic.

Aşchiile săreau în sus..

Vocea lui Twiga a devenit mai insistentă. Ea a spus rar şi clar: "Schimbă direcţia, maimuţico, cu spatele de trunchi eşti în siguranţă, dar unde eşti acum..."

Cu ochii strălucitori, Tabu a mai lovit o dată. O aşchie mare a zbârnâit pe lângă urechea lui Twiga. Micuţul însă rânjea triumfător.

"Cu un asemenea cuţit...", a început el, dar un trosnet puternic l-a întrerupt. De spaimă, Tabu l-a lăsat pe Panga să cadă şi s-a tras tremurând mai departe spre vârful crengii.

"Hei", a strigat Twiga cu limba ei lungă şi neagră plescăind de emoţie, "vino înapoi, Tabu. Sari peste locul unde ai tăiat şi treci de partea cealaltă, pe capătul sigur de lângă trunchi".

Dar Tabu tremura şi trăncănea numai, pe când creanga se apleca tot mai mult.

Twiga s-a apropiat şi a încercat să-l convingă:

"Tabu, fii cuminte, vino înapoi. Dacă nu înţelegi că stai pe partea greşită, atunci se întâmplă o nenorocire!”

Din nou a pârâit creanga, şi Tabu s-a tras şi mai spre capătul ei. "Gândeşte-te bine şi vino încoace", a strigat Twiga. "aceasta este ultima şansă".

Dar Tabu, ameţit de frică, a clătinat din cap şi s-a tras până la capătul crengii.

Creanga s-a lăsat tare în jos.

"Repede", a strigat Twiga, "vino încoace, repede!"

Dar, cu un pârâit îngrozitor, creanga s-a rupt. În apropiere nu era nimic de care să se prindă Tabu. A căzut cu capul în jos şi s-a lovit de un pietroi.

A rămas nemişcat, zăcând pe pământ lângă Panga. Ochii lui Twiga priveau trişti.

"I-am spus de atâtea ori să fugă în cealaltă direcţie”, a spus girafa gânditoare.

Grupul din jurul focului se gândeşte la soarta maimuţicii.

Daudi scoate o bucată de hârtie din buzunar; o rulează, o bagă în foc şi-şi aprinde felinarul de vânt. "Şi voi", spune el şi arată spre ascultătorii lui, "şi voi sunteţi pe partea greşită. Biblia spune: Schimbaţi-vă mintea. Veniţi în partea cealaltă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu ca să vi se ierte păcatele."

El se ridică şi intră în spital.

Când M`gogo a cercetat totul cu de-amănuntul, îşi spune: "Şi eu sunt încă pe partea greşită".