De ce să crezi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu?

Ne întrebăm de ce există astăzi atât de mult rău. De ce există atât de multă suferinţă, boală, nedreptate, ură, minciună; de ce există atâţia oameni nefericiţi, familii distruse, naţiuni dominate… şi înşiruirea acestor “de ce?”-uri poate că nu ar avea sfârşit. Dar pentru a găsi răspuns la toate aceste întrebări apăsătoare şi pentru a găsi soluţii la problemele noastre, trebuie să apelăm la Cartea Cărţilor, la Biblie.

Timp de aproape două mii de ani, Biblia a fost atacată, insultată, batjocorită sau ignorată. Deşi este cartea care oferă soluţii la întreaga problematică umană, totuşi este ignorată şi tratata cu indiferenţă şi superficialitate. Deşi este cartea cu cel mai mare număr de traduceri şi exemplare vândute sau distribuite gratuit, totuşi este în pericol să devina doar o carte “clasică”, despre care toată lumea a auzit, dar pe care nimeni nu a citit-o.

Este atât de important să ne apropiem astăzi, în secolul vitezei şi al modernismului, de această carte considerată învechită, să o apreciem la justa ei valoare şi cu dorinţa de ai afla adevărurile, să-i reconsiderăm sfaturile şi să-i aplicăm principiile.

Aşadar, de ce să crezi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu?

1. Este umană şi totuşi divină

Biblia a fost scrisă de-a lungul unei perioade de 1600 de ani, de către aproximativ 40 de autori. Categoriile sociale ale personajelor ei sunt diverse. Unii au fost suverani, alţii supuşi, unii, bogaţi, alţii, săraci, au existat cuceritori şi captivi, fermieri şi pescari, savanţi şi păstori, preoţi, profeţi, poeţi şi un medic. Sfera ei de cuprindere este alcătuita din trecut, prezent, viitor şi continuare în veşnicie.

Biblia este alcătuită din Vechiul Testament şi Noul Testament. Vechiul Testament aşteaptă venirea lui Hristos, iar Noul Testament descrie venirea Lui ca Mântuitor şi aşteaptă întoarcerea Lui ca Judecător şi Împărat.

Biblia este o carte realistă. Ea nu ascunde păcatele şi eşecurile eroilor săi. Citim chiar despre crimă, minciună, adulter, blesteme, mândrie, lupte şi dispute în vieţile lor. Dar totodată citim şi despre modul în care Dumnezeu tratează aceste păcate în viaţa fiecăruia în parte. Tematica abordată este foarte variată. Astfel, Biblia tratează subiecte ca: teama, dragostea, invidia, lăcomia, viaţa de familie, sclavia, violenţa, războiul şi pacea, exilul, viaţa în deşert, viaţa pe mare, vise, cântece, înţelepciune şi muzică. Este foarte interesant să vedem care este afirmaţia Bibliei desptre ea însăşi. Sfânta Scriptură pretinde a fi mesajul lui Dumnezeu transmis omului. Chiar în Vechiul Testament citim de peste 2600 de ori fraze ca: "Domnul a vorbit", "Aşa vorbeşte Domnul". Biblia afirmă că:

Toată Biblia este inspirată şi insuflată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16,17);

Scriitorii înşişi au fost inspiraţi de Dumnezeu (2 Petru 1:21);

Fiecare literă în parte este inspirată de Dumnezeu (Matei 5:18).

Numai aşa putem înţelege faptul că Biblia este o carte de inspiraţie divină, deşi este scrisă de atâţia autori, oameni ca şi noi.

2. Este veche şi totuşi nouă

Deşi cărţile care o alcătuiesc au vârste cuprinse între sute şi mii de ani, totuşi Biblia este o carte de actualitate. Aceasta datorită faptului că, deşi veacurile au trecut, oamenii şi problemele lor au rămas aceleaşi. Natura omului este supusă păcatului şi degradării morale, la fel de mult acum ca şi cu 4500 de ani în urma, de exemplu. Duşmanul omului este acelaşi şi metodele lui sunt aceleaşi. Dar şi Dumnezeu "este acelaşi ieri, azi şi în veci".

Din punct de vedere profetic, Biblia prezintă evenimente cu sute de ani înainte ca ele să se întâmple, dar, lucru extraordinar, cu trecerea timpului acestea se împlinesc ad-literam. Aceste profeţii nu sunt doar nişte preziceri vagi, generale, ci sunt descrieri detaliate ale evenimentelor viitoare.

Profeţiile sunt despre ţări, oraşe, popoare, indivizi, persoana şi lucrarea lui Hristos, timpul în care trăim şi sfârşitul lumii. Naşterile lui Buda, Mahomed, Confucius sau ale altor întemeietori de religii nu au fost prezise; dar naşterea, viaţa, învăţătura, lucrarea, moartea, învierea şi viitoarea domnie a lui Isus Hristos au fost profeţite cu sute de ani înainte de întruparea Lui.
Vechiul Testament conţine peste 300 de referiri privitoarea la venirea lui Hristos. Naşterea, viaţa, moartea, învierea, influenţele lucrării Lui sunt profeţite în detalui.

Astfel, proorocul Maleahi, cu 400 de ani înainte, scrie despre venirea lui Mesia (Maleahi 3:1), Isaia scrie despre naşterea Lui, înainte cu 700 de ani (Isaia 7:14) şi Mica scrie despre locul naşterii Domnului tot cu 700 de ani înainte ca aceasta să se întâmple.

Cu privire la poporul evreu găsim în Biblie profeţii cu privire la cei 400 de ani de robie egipteană, cât şi despre împrăştierea poporului pe tot pământul. Profeţiile referitoare la naţiunile păgâne: Babilon, Tir, Egipt, Amon, Moab, Edom şi Filistia s-au împlinit cu exactitate. În cartea Daniel, capitolele 2 şi 7, sunt profeţii cu privire la cele patru mari imperii ale lumii, profeţii cu care suntem cu toţii de acord că s-au împlinit, deoarece acele evenimente sunt deja istorie.

Toate aceste profeţii s-au împlinit şi nu este spaţiu suficient pentru a arăta detaliile istorice ale fiecăreia în parte. Ne vom ocupa însă de prezicerea asupra oraşului Tir, făcută de prorocul Ezechiel în anul 588 î.H. Ne întrebăm cine, daca nu Dumnezeul atemporal, a putut să prevadă viitorul cu exactitate şi să facă să rămână scris ce urma să se întâmple?

3. O bibliotecă şi totuşi o singură carte

Cele 66 de cărţi ale acestei Biblioteci prezintă în ansamblul lor o certă unitate în doctrină, în concepţie şi în cuvinte. Unitatea în doctrină este redată de tratarea în deplină concordanţă a unor teme majore: sfinţenia lui Dumnezeu, păcătoşenia oamenilor, răscumpărarea prin jertfa lui Isus Hristos şi viaţa veşnică. Unitatea în concepţie este exprimata prin descrierea unei societăţi umane care este mereu determinată a-L respinge pe Dumnezeu şi poruncile Lui. Totuşi Biblia produce optimism bazat pe lucrarea şi promisiunile lui Dumnezeu, în care găsim rezolvarea problemelor omului supus păcatului.

Biblia este caracterizată şi de o unitate de cuvinte. Astfel, cuvintele folosite în scrierile sale îşi păstreză sensurile şi semnificaţiile, fie că ele au fost folosite în cartea Genezei, fie în cărţile Noului Testament. Analizând spre exemplu cuvântul "spin", care simbolizează păcatul, îl vom găsi în cartea Genezei, în blestemul cu care Dumnezeu îi pedepseşte pe Adam şi Eva şi, prin ei, întreaga omenire; în Evanghelii citim despre "cununa de spini" pe care a purtat-o pe cap Domnul Isus atunci când a fost judecat şi răstignit. În ambele situaţii se ajunge şi la alte semnificaţii ale acestui cuvânt, decât cel al păcatului şi suferinţei. În concluzie putem afirma că, deşi Biblia este o colecţie de cărţi, ea constituie de fapt o singură carte cu o singură tema, care relevă calea unică spre Dumnezeu.

4. Deşi contestată şi atacată, totuşi puternică şi indestructibilă

Mulţi sunt cei care au contestat scrierile Bibliei şi au căutat să o distrugă sau să-i persecute pe cei ce cred în ea. Dar totuşi Biblia a supravieţuit de-a lungul secolelor - asemeni unei stânci de neclintit în faţa valurilor puternice ale mării înfuriate - persecuţiei şi criticii.

De exemplu, Tom Paine a scris una dintre primele cărţi împotriva Bibliei, intitulată “Epoca raţiunii”, în care încheie cu următoarele cuvinte:”Am secerat prin Biblie ca un pădurar care trece printre copaci cu securea sa. Să încerce preoţii să mai pună la loc copacii pe butuci, dacă mai pot”. Acestea au fost scrise cu mulţi ani în urma. Astăzi Tom Paine este uitat iar Biblia nu numai că “trăieşte", dar îi şi aduce pe mulţi oameni la viaţă, arătându-le drumul spre Dumnezeu.

Nu putem menţiona decât câteva din eforturile celor ce au dorit să suprime şi să nimicească Biblia şi pe cei ce cred în ea. Împăraţii romani au descoperit curând că populaţia creştina îşi întemeiază credinţa lor pe Scripturi. Împaratul Diocleţian, prin edictul imperial din anul 303 d.Cr. , a ordonat ca orice exemplar al Bibliei să fie distrus. Tot el a omorât atât de mulţi creştini şi a distrus atât de multe Biblii, încât atunci când pentru o vreme creştinii s-au ascuns, el a crezut că a pus capăt Scripturilor şi a bătut o monedă cu inscripţia:"Religia creştină a fost nimicită, iar inchinarea la zei a fost restaurata”. Dar numai câţiva ani mai tarziu, pe tronul imperiului a ajuns Constantin, care a proclamat creştinismul religie de stat.

Pe timpul Reformei, când Biblia a fost tradusă în limba vorbită de popor, Biserica de stat a pus restricţii severe în calea citirii Bibliei, afirmând că laicii sunt incapabili să o interpreteze. Cititorul nu avea voie să interpreteze Biblia pentru sine. Mulţi şi-au dat viaţa pentru simplul motiv că erau urmaşi ai lui Hristos şi că şi-au pus încrederea în Scriptură. S-a ajuns până acolo încât s-au emis legi care interziceau publicarea Bibliei.

Este interesant de menţionat în acest context că Voltaire, celebrul necredincios francez, care a murit în 1778, a prezis că la o suta de ani de la moartea sa creştinismul va fi desfiinţat.
Nici edictele imperiale, nici restricţiile ecleziastice, nici eforturile aşa-zişilor oameni de ştiinţă ai ultimelor veacuri nu au reuşit să nimicească Biblia. Dar Biblia continuă să trăiască, pentru că este susţinută de puterea lui Dumnezeu. El nu va îngădui niciunei puteri să distrugă mesajul Său de dragoste adresat întregii omeniri, mesaj prin care El cheamă pe toţi oamenii să se împace cu Sine. Puterea Bibliei se vede din influenţa pe care aceasta a avut-o de-a lungul timpului asupra societăţii umane.

Comparativ cu Coranul, Cartea Mormona, Ştiinţă şi Sănatate şi scrierile clasice ale lui Confucius, cărţi care au avut o influenţă impresionantă în lume, Biblia se ridică cu mult deasupra acestora. Primele au dus la o concepţie superficială despre Dumnezeu şi despre păcat, mergând chiar până la trecerea acestuia cu vederea. Ele au produs indiferenţă în faţa vieţii şi au avut ca rezultat doar o concepţie despre morală şi conduită. Efectul s-a facut resimţit în viaţa socială prin regres economic şi înapoiere sociala şi culturală. Biblia, dimpotrivă, a produs cele mai înalte rezultate în toate zonele vieţii. Ea a condus la creaţii de cel mai înalt grad în artă, în arhitectură, în literatură şi în muzică. Legile fundamentale ale naţiunilor au fost influenţate de ea; mari reforme sociale s-au bazat pe ea. Mai există vreo carte în lume care să se poată compara măcar de departe în ceea ce priveşte influenţa binefăcătoare asupra omenirii? Este cert că aceasta este o dovadă a faptului ca Biblia este revelaţia lui Dumnezeu adresată omenirii aflată în nevoie. Şi pe lângă aceasta, trebuie să luăm în considerare efectul impactului regenerator asupra a milioane de vieţi individuale.

Aşadar, sperăm că puţinele dovezi prezentate să te ajute în împlinirea dorinţelor tale de aflare a adevărului biblic. Biblia nu este doar o simplă carte: “Ea este puterea lui Dumnezeu, pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16). Ceea ce poţi face este să acorzi deplin credit mesajului biblic, să-l citesti, că să-l înţelegi şi să-l înfăptuieşti, pentru a afla mântuirea sufletului. Dumnezeu să te ajute!

Material prelucrat dupa cărţile: "De ce să crezi?" de Roger Carswell, “Prelegeri de teologie sistematică” de H. C. Thiessen.

Dorin Tumac
Ecouri Creştine