Da şi Amin

Da şi Amin

Făgăduinţele lui Dumnezeu oricâte ar fi ele, toate în El sunt " da " de aceea şi " Amin " - 2 Cor. 1 : 20

* * *

Dacă " da"-ul te poate lega şi apropia de oameni, tot pe aceste coordonate ale afirmativului îţi apropii transcedental fiinţa de Dumnezeu. Afirmaţia îţi transferă clipa în eternitate şi te apropii de Izvor. Această realitate i-a fost descoperită apostolului Pavel, care după ce a împărtăşit-o creştinilor din Corint, a lăsat-o pe paginile Bibliei şi pentru noi : "...Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos...propovăduit de noi în mijlocul vostru ...n-a fost "da" şi "nu", ci în El nu este decât "da"". 2 Corinteni 1 :19. Versetul următor este în acest sens chiar mai convingător : "...făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt "da"; de aceea şi Amin." 2 Corinteni 1 :20. Chiar dacă suntem de acord cu Părintele Etern în sinea noastră, acest acord şi apartenenţă spirituală, trebuie exteriorizat şi în cuvânt. Nu doar că nu trebuie să-ţi fie ruşine a rosti atunci când asculţi o predică, expresii de forma : "Da Doamne !", "Amin", "Aşa-i Doamne" ( chiar gesticulate prin mişcarea aprobatoare a capului ), ba chiar eşti chemat la această atitudine de respect. Aceasta cu atât mai mult cu cât vedem pe paginile Sfintelor Scripturi astfel de atitudini.Chiar Domnul Isus Cristos rosteşte referitor la Tatăl : "Da, Tată, Te laud pentru că aşa ai găsit Tu cu cale. " Matei 11:26. De asemenea Duhul Sfânt se exprimă consensual : "Da, zice Duhul..." Apocalipsa 14 :13 . Atunci cum să nu o facă Petru, Marta şi alţii ? "Da, Doamne...şti că Te iubesc." Ioan 21:15. " Da Doamne...cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu." Ioan 11:27. Până şi altarul ajunge să rămână pe dimensiunile încuviinţării :" Şi am auzit altarul zicând : Da, Doamne Dumnezeule Atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale. " Apocalipsa 16:7. Atunci cum să te înşeli tu muritorule, dacă te-ai pune de acord cu Dumnezeu în orice ar spune El ? Orice te-ar întreba Stăpânul Etern, nu poţi greşi în nimic răspunzând prin " Da ". Răspunsul greşit este la cealaltă extremă, atunci când negi ori taci înaintea Tatălui Etern.
Majoritatea românilor ce au asaltat Spania în pragul mileniului trei şi în primii ani ai acestuia, nu ştiau spaniolă. Cu toate acestea pentru orice situaţie aveau cuvântul minune " Si " ( adică "da" ), Ori de câte ori vreun spaniol i se adresa, cu toate că rareori câte unul înţelegea ceea ce i se spune, românul avea universala silabă " Si ". Deşi erau nedumeriţi, spaniolii acceptau afirmaţia românului ca pe o tendinţă de comunicare şi nicidecum ca pe o greşeală. Mi se întâmplase şi mie, ca la ajungerea în Barcelona, cerând un bilet spre Castellon să fiu întrebat:" dacă vreau un bilet de " ida y vuelta ?" Desigur că nu voiam, însă în virtutea inerţiei am dat răspunsul care le dezleagă pe toate " Si ". Parcă mă văd şi acum, ce satisfacţie am avut când primisem biletul cu pricina, fără a mai răspudne altor întrebări. Reculul sau efectul asupra buzunarului meu l-am resimţit după doi ani, când regăsind biletul cu pricina, am înţeles că plătisem un bilet de " ida y vuelta " aproape dublu, adică de dus-întors.
Răspunzând însă afirmativ la orice problemă pe care ţi-o pune Dumnezeu, nu vei fi în pierdere niciodată. Asemenea spaniolilor, Marele Stăpân consideră " Da "-ul tău ca pe o tendinţă spre El, ca o încredere şi acceptare. Spunând lui Dumnezeu " Da ", vei avea sorţi de izbândă întotdeauna. Chiar dacă nu înţelegi în întregime situaţia, atunci când şti că Dumnezeu e cel ce ţi se adresează, nu folosi cuvântul întunericului, nu fii în dezacord cu El, nu spune " Nu ". Silaba veşniciei se spune aşa : " Da ! " Dumnezeu are întotdeauna dreptate şi în faţa acestei realităţi spune ca Petru, odată, de două ori sau chiar de trei ori : " Da Doamne..." Ioan 21 :15-17. La Marea Întâlnire din veşnicii, negaţiei şi " Nu "-ului întinat şi spurcat nu i se va permite intrarea în Cetate, pentru că : " Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului." Apocalipsa 21:27.
Un creştin evanghelic român din Spania, avea obiceiul ca seară de seară să participe la programul religios al unei biserici evanghelice spaniole. Văzându-i această râvnă un frate din biserică a dorit să ştie mai multe despre el. După ce a văzut că fratele român pricepe câte ceva în spaniolă, îl întrebase dacă e creştin evanghelic ? Înţelegând ceea ce-l întrebase, fratele nostru răspunde pe frecvenţa ştiută, adică un "Si" convingător. Încurajat de un aşa răspuns prompt, celălalt frate continuă şi-l întreabă în continuare dacă este şi el un frate "gitano". Puţin nedumerit, acesta merge pe acelaşi ton încrezător şi mai rosteşte o silabă " Si". Ceea ce a urmat a fost pentru el de neînţeles. Ca la comandă, inimile tuturor fraţilor s-au deschis pline de căldură spre el. Ce s-a petrecut în realitate nu ştia, însă a fost suficient să spună un " Da " la timpul şi în locul potrivit pentru ca minunea să se întâmple.
Un lucru asemănător se întâmplă în lumea lui Dumnezeu, în care deşi aici eşti doar un cunoscător în parte, " Da "-ul tău rostit hotărât în faţa Stăpânului, poate să-I deschidă inima spre tine, asemenea " gitanilor " faţa de fratele " Ioan Fărău " din Castellon, datorită unei singure silabe " Si ! " Astfel poţi deveni " cetăţean cu sfinţii, om din Casa lui Dumnezeu " Efeseni 2 :19. Da-ul spus aici Cerescului Tată te va însoţi până în slavă, atâta timp cât stai convins de afirmaţia şi identificarea lui " Da şi Amin " cu divinul. Acceptă-l aşa, rosteşte-l aşa, pune aceste cuvinte alături de Dumnezeu : " Da, Doamne, aşa este cum spui Tu ! "
Lăsaţi-vă călăuziţi în sfera de atracţie a sfinţeniei şi harului mântuitor, pe aceste coordonete ale acceptării, ale afirmativului dus până la identificare. Dumnezeu este " Da şi Amin ! "