Cunoaşterea lui Dumnezeu

Când privim măreţia universului în care trăim şi ne uităm cu băgare de seamă la noi înşine şi la toate evenimentele petrecute în istorie, ne întrebăm: Care este cauza tuturor acestor realităţi? Dacă pentru mulţi răspunsul este întâmplarea, hazardul, evoluţia, pentru cei credincioşi răspunsul este unul singur: Dumnezeu.

Pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu, Sfânta Scriptură ne prezintă mărturii despre existenţa, imaginea, caracterul şi lucrarea lui Dumnezeu. Pentru că acest subiect este foarte vast, voi prezenta doar câteva aspecte din acest subiect.

I. EXISTENŢA LUI DUMNEZEU

Pentru că mărturiile care atestă existenţa Lui Dumnezeu sunt atât de evidente şi convingătoare, psalmistul afirmă numai: <Nebunul zice în inima lui: “Nu este Dumnezeu”>. (Psalmul 14:1), iar cei care-I întorc spatele fără să ia seama la aceste evidenţe, ajung în întunecime spirituală şi nebunie. (Romani 1:21-22)

Suntem siguri de existenţa lui Dumnezeu, luând în considerare următoarele mărturii:

Mărturia creaţiei. Dumnezeu este cauza primară a tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute. Psalmistul afirmă: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui"(Psalmul 19:1). Iar apostolul Pavel, scriind romanilor, spune: "Ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat despre Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele, în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi" (Romani 1:20-21). Văzând că în univers există înţelepciune, lege şi scop, putem spune cu convingere că acestea sunt urma existenţei lui Dumnezeu.

Mărturia Scripturii. Scriptura este Cuvântul Lui Dumnezeu, care vorbeşte despre Dumnezeu şi lucrările pe care El le împlineşte. Pentru că acest Cuvânt s-a dovedit adevărat şi a fost probat prin împlinirea lui în istorie, el dovedeşte existenţa Celui care l-a transmis. (2 Timotei 3:16-17, 2 Petru 1:21. Matei 24:35, Marcu 13:31, Luca 21:26)

Mărturia conştiinţei. În fiecare dintre noi există gândul veşniciei şi acest legiuitor numit conştiinţă, care judecă, aprobând s-au dezaprobând faptele pe care le împlinim, indiferent de voinţa noastră. Această realitate ne arată că în noi există o voce care strigă, confirmând existenţa lui Dumnezeu. (Romani 1:19, Psalmul 32:2-3)

Mărturia istoriei. Multe evenimente din istorie îşi găsesc explicaţia doar punând în dreptul lor numele Dumnezeu. Astfel, formarea şi existenţa Israelului, succesiunea marilor imperii care au stăpânit lumea, în ordinea anunţată de Daniel şi Ezechiel, împlinirea planului mântuirii, toate arată că Dumnezeu este acel care guvernează. Cea mai mare evidenţă din istorie despre existenţa lui Dumnezeu este întruparea Domnului Isus. El este acel care ni L-a descoperit pe Dumnezeu la nivelul înţelegerii noastre. (Ioan 1:14-18)

II. CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU

Noi, oamenii, putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, pentru că El se descoperă. Dacă primul om L-a cunoscut pe Dumnezeu prin experienţa întâlnirii şi comunicării directe, după căderea în păcat, pentru om nu mai există posibilitatea de a sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi să mai trăiască. Greutatea întâlnirii cu Dumnezeu este cauzată nu numai de păcatul care ar atrage pedeapsa imediată, ci şi de faptul că Dumnezeu este Duh, iar noi suntem limitaţi de natura fizică, în care percepem lucrurile înconjurătoare prin cele 5 simţuri. Dacă primii oameni păstrau vie imaginea lui Dumnezeu prin conştiinţă, din cauza păcatului şi conştiinţa s-a întunecat. În ciuda acestor obstacole, avem posibilitatea să-L cunoaştem pe Dumnezeu, pentru că El se descoperă la nivelul înţelegerii noastre. Cunoaştem pe Dumnezeu prin modul în care ni Se prezintă:

a) După numele sub care Se descoper:

La evrei, numele unei persoane nu era un simplu apelativ, ci un mesaj care poartă în sine informaţii despre persoana căruia i se atribuie. Numele sub care Dumnezeu se descoperă ne ajută să ne formăm o imagine despre El. Asfel – Iahweh – Iehova, numele cel mai des întâlnit, descoperă faptul că Dumnezeu există veşnic. Aşa Se prezintă El lui Moise, spunând: "Eu sunt cel ce sunt" (Exod 3:14). Evreii, când întalneau acest nume în scrierile sulurilor sfinte, nu-l pronunţau, pentru că ei credeau că atunci când este rostit, Dumnezeu, care este veşnic, este prezent şi în momentul când este rostit numele. Ei au înlocuit acest nume cu Adonai – ce Îl identifică pe dumnezeu ca Domn şi Stăpân. În Sfânta Scriptură găsim o combinaţie a acestui nume cu alţi termeni care descoperă însuşirile şi lucrarea pe care o împlineşte Dumnezeu:

Astfel

Iehova Iire - Domnul poartă de grijă - Genesa 22:14,

Iehova Nissi - Domnul, Steagul meu - Exod 17:15,

Iehova Shalom - Domnul păcii - Judecatori 6:24,

Iehova Savaot - Domnul oştirilor - 1 Samuel 1:3,

Iehova Tzidkenu - Domnul, neprihănirea mea - Ieremia 23:6 etc.

Cel mai des, Dumnezeu Se descoperă lui Israel sub Numirea:

Iahweh Yelohim Israel – Domnul, Dumnezeul lui Israel - Judecători 5:3.

Primul nume întâlnit în Biblie, sub care Dumnezeu se prezintă, este:

Elohim - Genesa 1:1 - ce cuprinde o formă de plural, arătând faptul că Dumnezeu este unul, în unirea celor trei persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfant.

b) După atributele Sale:

Putem să dobândim o imagine despre Dumnezeu, urmărind Sfânta Scriptură, care prezintă pe Dumnezeu, arătându-ne atributele, însuşirile Sale.

Astfel, întâlnim atribute naturale:

Dumnezeu este Duh - Ioan 4:24,

Dumnezeu este Etern –Veşnic - Psalmul 90:2, Isaia 57:15,

Dumnezeu este Omnipotent - Iov 42:2,

Dumnezeu este Omniscient - 1 Cronici 28:9.

O altă categorie a atributelor care descoperă identitatea lui Dumnezeu este cea a atributelor morale:

Dumnezeu este Sfânt - Isaia 6:3,

Dumnezeu este Milostiv - Psalmul 103:8,

Dumnezeu este Drept - Deuteronom - 32:4,

Dumnezeu este Dragoste - 1 Ioan 4:8,

Dumnezeu este Credincios - Deuteronom 7:9. etc.

c) După lucrările Sale:

Pentru a ne forma o imagine despre Dumnezeu, alături de numele sub care El se prezintă şi atributele Sale, trebuie să urmărim şi lucrările pe care El le-a împlinit. Întreaga creaţie ne vorbeşte despre puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, apoi, eliberarea Israelului din Egipt a fost o demonstraţie a ceea ce este Dumnezeu, pentru Faraon şi poporul Egiptului. Dumnezeu Se descopera că fiind stăpânul fiecărui domeniu al existenţei, El poate pedepsi pe cei răi, dar şi ocroti şi izbăvi pe cei credincioşi. Minunile din timpul călătoriei Israelului sau a cuceririi ţării Canaanului dovedesc că Dumnezeu poartă de grijă, împlineşte promisiunile şi dă biruinţă celor care cred şi ascultă. Mult mai puternic straluceşte Dumnezeu, luând în considerare felul în care a revelat şi a condus istoria pentru împlinirea planului mântuirii.

d) După imaginea descoperită în Domnul Isus

Cel care ni L-a prezentat pe Dumnezeu într-o imagine completă, pe întelesul nostru este Domnul Isus. Pavel spune: "El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui" (Evrei 1:3).

Urmărind persoana, caracterul şi lucrarea Domnului Isus, putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, pentru că Domnul Isus a spus lui Filip: "Cine m-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl" (Ioan 14:9).

III.CONCLUZII

Luând în considerare felul în care se descoperă Dumnezeu, putem spune: Dumnezeu este unul singur, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânitorul tuturor lucrurilor; din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. El doreşte comunicarea cu omul, coroana creaţiunii Sale, pe care doreşte să-l izbăvească de păcat prin planul mântuirii, împlinit prin Fiul Său, şi cu care doreşte să petreacă veşnicia în slavă. Noi, oamenii, faţă de Dumnezeu, avem responsabilitatea să credem, să-L ascultăm, împlinind voia Sa şi să-I slujim până la capătul vieţii.