Cunoaste-te pe tine insuti

Aceasta zicala cu care fiecare filosof sau ganditor este de acord, are in sine o promisiune indrazneata. Zic "indrazneata" pentru ca in realitate a te cunoaste pe tine insuti implica ceva mai mult decat ceea ce in general se crede ca e nevoie. Unii pot spune ca pentru a te cunoaste pe tine insuti iti trebuie o agerime de mine deosebita, altii poate vor adauga o vointa puternica, o mostenite spirituala buna, o educatie corespunzatoare etc. Sunt insa cateva elemente de care trebuie tinut cont atunci cand vrem sa avem o cunoastere despre noi insine, si nu una oricare, ci obiectiva. Pentru ca doar cunoasterea obiectiva poate da obiectului pus in discutie o imagine clara. Problema la om, dar si frumusetea lui, o constituie faptul ca el poate fi si subiect si obiect in acelasi timp, adica poate sa studieze si sa fie studiat la randu-i. De obicei se intelege prin cunoastere obiectiva acea capacitate de a trata problema din afara ei, fara ca punctul de vedere sa fie afectat de problema insasi sau de cel ce are in vedere studierea ei. Asa ca in cazul omului, desi are capacitatea de a se autostudia, posibilitatea ca studiul sau sa fie afectat de propria-i persoana, ea la randul ei supusa subiectivismului, e foarte mare. In cazul acesta e nevoie de un punct de vedera din afara sa, cu adevarat obiectiv, care sa il sprijine in efectuarea autoanalizei. E ca in cazul in care cineva vrea sa cunoasca o anumita zona geografica si merge pe jos studiind cele din jurul lui, dar are si pe cineva intr-un elicopter deasupra lui care il avertizeaza si ii arata lucruri care de la nivelul lui nu se vad. In plus, asta aduce o perspectiva supra cunoasterii atat de detaliu cat si de fond. Un alt element vital in cunoastere o reprezinta calitatea punctului de vedere din afara omului ( in cazul nostrum elicopterul), care, pentru a-mi oferi o imagine obiectiva, el insusi tre sa fie nesuspus subiectivismului. Adica tre sa fie cineva nesupus lumii obiectivate si care are in sine putinta de a cunoaste fara a avea nevoie sa se identifice cu obiectul cunasterii, cum suntem noi, ca oamni, care invatam din experienta, adica vedem bine pragul de sus numai daca dam cu capul. Si acesta de care vorbesc este Dumnezeu, care, desi a creeat toate lucrurile, nu se confunda cu ele si nici nu poate fi influentat. Doar Dumnezeu poate oferi acea calitate a cunoasterii la care poti spune "cunosc" cu adevarat. In relatie cu El omul poate sa se cunoasca pe sine, sa aiba o imagine de calitate a propriei persoane, o cunoastere "din afara". Si asta din motiv ca Dumnezeu este absolut in cunoastere, in dragoste, in putere. Cunoaste toate lucrurile si stie ce e e mai bine pentru mine, ma iubeste atat de mult incat imi ofera tot ce e mai bun pentru mine si are si puterea necesara sa implineasca toate astea.