Cum să ne rugăm

   Tehnica rugăciunii. Cum să ne rugăm

   Cum trebuie să ne rugăm?

   Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la misticii creştini, începând cu Sfântul Pavel până la sfântul Benedict, precum şi de la mulţimea apostolilor necunoscuţi, care de douăzeci de veacuri au iniţiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieţii religioase. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreţia lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Iehova era un despot oriental care inspira teroarea şi nicidecum dragostea. Dimpotrivă, creştinismul L-a apropiat pe Dumnezeu omului; I-a dat o înfăţişare. A făcut din El Tatăl nostru, fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai sunt necesare ceremoniale  şi sacrificii sângeroase. Tehnica rugăciunii s-a simplificat.

   Pentru a ne ruga trebuie doar să facem efortul de a tinde către Dumnezeu. Acest efort trebuie să fie afectiv, nu intelectual. De exemplu, o meditaţie asupra măreţiei lui Dumnezeu este o rugăciune numai dacă ea, în acelaşi timp e o expresie a dragostei şi a credinţei. Astfel, rugăciunea făcută după metoda sfântului La Salle pleacă de la o consideraţie intelectuală pentru a deveni, de îndată, afectivă. Fie rugăciunea scurtă sau lungă, rostită sau numai gândită, ea trebuie să fie asemeni unei conversaţii unui copil cu tatăl lui: "Ne prezentăm aşa cum suntem" spunea o Soră a Milei, care de 30 de ani îşi pusese viaţa în slujba săracilor. De fapt ne rugăm în acelaşi fel în care iubim, adică cu toată fiinţa noastră.

   Cât despre forma rugăciunii, aceasta diferă de la scurta aspiraţie către Dumnezeu până la contemplare, de la cuvintele simple, pronunţate de o ţărancă oprită îniantea Calvarului aflat la răscrucea drumurilor şi până la măreţia cântecului gregorian ce răsună sub bolţile catedralelor. Solemnitatea, măreţia şi frumuseţea nu sunt obligatorii pentru eficienţa rugăciunii. Puţini oameni au ştiut să se roage ca Sfântul Bernard de Clairvaux. Dar nu trebuie să fii convingător pentru a fi mântuit. Când judecăm valoarea rugăciunii după rezultatele ei, cele mai umile cuvinte de cerere şi de preamărire par la fel de acceptabile Stăpânului tuturor fiinţelor ca şi cele mai frumoase invocări. Unele formule care sunt recitate mecanic sunt într-un anumit fel rugăciuni, la fel ca flacăra unei lumânări. Ajunge ca formulele aceste neînsufleţite şi această flacără materială să simbolizeze aspiraţia unei fiinţe omeneşti către Dumnezeu. Ne rugăm de asemenea prin acţiunile noastre. Sfântul Ludovic de Gonzaga spunea că  îndeplinirea datoriei este echivalentă rugăciunii. Modalitatea cea mai bună de a se pune în comuniune cu Dumnezeu este, fără îndoială, aceea de a-I îndeplini în totalitate voinţa: "TATĂL NOSTRU, FIE ÎMPĂRĂŢIA TA, FACĂ-SE VOIA TA, PRECUM ÎN CER, AŞA ŞI PE PĂMÂNT..." A face astfel voia lui Dumnezeu constă, neîndoielnic în a asculta legile vieţii, aşa cum sunt ele înscrise în fiinţa şi în spiritul nostru.

   Rugăciunile care se înalţă de la suprafaţa pământului, ca un nor imens, se deosebesc unele de altele la fel cum se deosebesc între ele personalităţile care se roagă. Ele constau însă în variaţiuni pe două teme, care sunt mereu aceleaşi - NECAZUL ŞI DRAGOSTEA. Este în întregime legitim să implorăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a obţine ceea ce ne este necesar. Cu toate acestea, ar fi absurd să cerem satisfacerea unui capriciu sau obţinerea unui lucru care poate fi dobândit prin propriul nostru efort. Cererea inoportună, insistentă, agresivă, dă rezultate. U orb aşezat la marginea drumului îşi striga păsurile din ce în ce mai tare, cu toate că oamenii încercau să-l facă să tacă. "Credinţa ta te-a mântuit", îi spune Isus care trecea pe acolo. În forma sa cea mai înaltă, rugăciunea încetează să mai fie o cerere. Omul Îi spune Stăpânului tuturor lucrurilor că Îl iubeşte, că Îi mulţumeşte de darurile Sale, că e gata să-I împlinească voinţa.

   Rugăciunea devine o contemplaţie. Un ţăran bătrân stătea în ultima bancă a unei biserici goale. 'Ce aştepţi?"  l-a întrebat cineva. "Îl privesc! - răspunde el, şi El mă priveşte!".

   Valoarea tehnică a unei ştiinţei se măsoară prin rezultatele sale. Orice tehnică a rugăciunii e bună atunci când reuşeşte să facă legătura între om şi Dumnezeu.