Cum să faci biserica interesată de apologetică?

Primesc o întrebare destul de frecvent şi cred că merită un raspuns. Aceasta sună cam aşa: cum să faci biserica de care aparţii interesată în apărarea credinţei creştine?

Unii din membrii bisericii sunt entuziasmaţi de apologetica creştină și vor să stirnească acest interes în biserica lor cu aceste noi idei - iar eu găsesc că acesta este un lucru extraordinar - dar uneori se lovesc de obstacole şi, ca atare, vor ca eu să le dau "secretul" despre cum să introducă aceste reflecţii în biserica lor.

Ei bine, aceasta reprezintă o problemă destul de dificilă. Este greu, într-o oarecare măsură, pentru că pastorii au multe griji, multe preocupări venind din multe direcţii; în plus, fiecare doreşte o parte din avantaje, cât şi alte probleme ca acestea care îngreunează lucrurile.

Voi oferi câteva sugestii, însă nu pot garanta ca ele vor schimba ceva în biserica, dar cel puţin v-ar putea pune într-o poziţie bună de plecare.

În cartea intitulată "Tactici" am menţionat - cred că în ultimul capitol - că dacă vrei să faci un foc, nu îl poţi aprinde cu lemn verde. Trebuie să începi cu lemn subţire şi uscat. Aduni vreascurile, le aprinzi, faci un mic foc şi după aceea, când pui lemnul verde deasupra, flăcările îl cuprind, îl usucă şi focul devine mare.

Folosesc această analogie pentru a arăta ceea ce adeseori se întâmplă în biserică: întotdeauna o să găsiţi un grup de oameni care sunt realmente interesaţi de aceleaşi lucruri ca şi dumneavoastră. Poate nu stiţi cine sunt, dar ei sunt acolo. Sunt oameni care sunt nemultumiţi de superficialitatea cu care sunt abordate subiectele teologice în biserica lor, poate că sunt dezamăgiţi de lipsa de stimulare intelectuală, au întrebări la care ar dori să li se răspundă, ar vrea să facă ceva pentru biserică, dar care, la rândul lor, şi ei cred că sunt singuri.

Cheia acestei probleme este: descoperiţi acele crenguţe subţiri şi uscate, care de fapt sunt aceşti oameni. Căutaţi în jurul dv., întrebaţi, găsiţi oameni cu preocupări spirituale similare în adunarea dumneavoastră şi încercaţi să-i reuniti: luaţi o cafea împreună acasă la dv., invitaţi-i la un desert, întâlniţi-vă cumva într-un mod neoficial. Nu aveţi nevoie de aprobarea pastorului pentru aceasta, nu aveţi nevoie să faceţi plan detaliat, doar începeţi cu un grup mic de persoane care au aceeasi viziune, care au sentimente spiritual-compatibile şi care încep să fie pasionati de acest lucru, dupa care alimentaţi mai departe focul.

Puteţi folosi resursele existente pe STR.org: puteţi să luaţi, de exemplu, un DVD pe tema relativismului, care este destinat instruirii unui mic colectiv de persoane; conţine 4-5 prelegeri care favorizează întâlnirile în grup pentru angajament pe termen scurt. Pentru exact acelaşi lucru sunt şi discurile din seria “TrueU” (“Există Dumnezeu?”, “Este Biblia demnă de încredere?”, etc), precum şi multe alte materiale care vă stau la dispoziţie şi care vă ajută să începeţi să iniţiaţi un grup de discuţii pe teme spirituale.

Aşadar: captaţi numele acelor persoane, împrieteniţi-vă si porniţi la drum.

După ce veţi fi alcătuit un grup de oameni care împărtăşesc aceeaşi viziune ca şi cea a dv. pentru biserică, încercaţi să vă puneţi la dispoziţia intregii biserici ca şi o resursă care să vină în sprijinul acesteia. Nu cu o atitudine de mândrie – noi suntem mai destepţi decât toţi ceilalţi – ci ca o resursă care să îl ajute pe pastorul dv. în a efectua o activitate pe care, eventual, ar vrea sa o îndeplinească, dar nu are timpul necesar să o facă.

Veniţi şi îi spuneţi: ne alăturăm dumneavoastră şi vă vom sprijini. În cazul în care aveţi oameni cu întrebări, direcţionaţi-i către noi. Dacă nu avem răspunsurile, vom încerca să le obţinem.

Cred că acesta este felul în care se cuvine să începeţi, astfel încât să-l ajutaţi pe pastorul dv. mai degrabă decât să-I faceţi să simtă şi mai grea munca pe care o are.