Cum ne vom raporta la îngeri? (fragment)

Unul dintre cele mai plăcute lucruri din cer ar putea fi să-i cunoaştem pe îngeri şi să avem părtăşie cu ei. Îngerii Îl iubesc pe Dumnezeu şi se bucură de noi. Într-o pildă despre păcătoşii care prin pocăinţă ajung să intre în Împărăţia cerului, Isus spunea: "Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte" (Luca 15.10). Dacă îngerii se bucură atât de mult când ne întoarcem la Dumnezeu, cu cât mai mult se vor bucura ei când vom ajunge la picioarele tronului lui Dumnezeu.

Pentru îngeri, noi vom fi o sursă de bucurie veşnică. Ei vor vedea desăvârşită răscumpărarea noastră, de la început pănă la sfârşit.

Odată, am văzut un înger. Era ora două într-o noapte neagră ca tăciunele. Eu eram trează de-a binelea, stăteam rezemată în pat şi-mi ciuleam urechile să aud mai bine vocile înăbuşite ale celor din familia mea care se aflau în dormitorul situat chiar deasupra camerei mele. Cu toţii stăteau în jurul lui Kelly, nepoata mea, în vârstă de numai cinci ani, care se afla pe patul de moarte, bolnavă de cancer. Cu toţii ştiam că plecarea ei la cer putea avea loc în orice moment, dar eu nu eram în stare să urc scările înguste şi să-mi iau rămas bun de la ea, împreună cu ceilalţi . Deodată o formă ca de aur, strălucitoare, a trecut exact prin faţa ferestrei spre care eram orientată eu. Nu a trecut dintr-o parte în alta, ci de jos în sus. Am ţipat, apoi m-am uitat să văd dacă erau cumva maşini afară în stradă. Nici vorbă de aşa ceva. În secunda următoare, sora mea Jay mi-a strigat din capul scărilor: "Kelly s-a dus!".

Câţiva dintre membrii familiei au coborât să mă întrebe de ce am ţipat. Le-am spus exact ceea ce văzusem. Surorile mele s-au cuibărit uimite pe marginea patului meu. Am ştiut atunci cu toţii că eu văzusem o fiinţă spirituală, trimisă de undeva să însoţească sufletul lui Kelly în veşnicie.

Noi ne vom închina împreună cu îngerii. Aceştia au multă practică în ce priveşte închinarea, după cum au şi mult mai uşor acces la Tronul Ceresc.

De asemeni, în cer, îngerii ne vor sluji. Şi încă ceva! În ce-i priveşte pe îngerii căzuţi - demonii - noi vom fi judecătorii lor. Incredibil! Eu? Să judec îngerii?

Încă o dată, oftez uşurată la gândul că voi avea toată înţelepciunea lui Dumnezeu la îndemână - altfel, slujba aceasta, m-ar umple de frică!

Sinceră să fiu, ideea aceasta mă atrage...sunt câteva duhuri rele pe care abia aştept să le leg!