“Cum judecă un creștin conform Scripturii?” VI

Aricolul anterior poate fi citit aici

Acesta este cel de-al 6-lea, și ultimul articol cu privire la subiectul judecății creștine. În numerele anterioare, am discutat despre judecata de sine, ce sau pe cine suntem chemați să judecăm, cum reacționăm atunci când noi suntem judecați sau mustrați, cu ce drept judecăm și care este scopul judecății. În numărul acesta vom discuta despre pașii concreți pe care trebuie să-i facem atunci când un frate sau o soră are nevoie de corecție sau de mustrare.

Creștinii sunt mădulare în trupul lui Christos care trăiesc în unitate, ceea ce implică faptul că veghează unii asupra altora. A sta nepăsător față de un membru al bisericii, care se adâncește în păcat, e la modă și e convenient, dar nu e Biblic, iar în cele din urmă se dovedește a fi dăunător tuturor membrilor. Mustrarea și disciplina bisericii, este o dovadă că Îl iubim și Îl ascultăm pe Domnul, dar și faptul că iubim sufletul căzut în păcat, mai mult decât ne iubim propriul nostru confort.

Am auzit un frate povestind cum prietenul lui a fost oprit de poliție, pentru că mergea cu viteză prea mare. Când acesta a văzut girofarurile în oglinda mașinii, i-a spus soție să-și pună sub bluză ceva și să zică că e însărcinată. Zis și făcut. Când polițistul a venit la geamul mașinii, femeia se ținea cu mâinile de burtă, prefăcându-se că e în dureri. Nu numai că au scăpat fără amendă, dar polițistul s-a oferit să meargă în fața lor până i-a scos de pe autostradă la ieșirea spre spital. După ce a povestit această întâmplare, a râs una bună, în timp ce eu nu știam cum să-mi ascund durerea. Încălcarea legilor de circulație și minciuna, nu sunt nici motive de râs, nici motive de glumă; sunt păcate! Acest fel de vorbire și comportament nu se aliniază gândului lui Christos și trebuie adresat, dar cum o facem, este foarte important.

Mai dureros decât să auzi pe cineva care vorbește cu ușurință despre păcat, este când fratele sau sora ta greșește față de tine. Cum corectezi pe un frate sau pe o soră care a comis un păcat care te-a afectat direct? Ca să mustri pe cineva, când de fapt tu ești cel rănit, cere înțelepciunea, călăuzirea și puterea Duhului Sfânt.

În Matei 18:15-18 Domnul Isus ne spune: “Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.”

1. Între tine și el singur. Acest pas este deosebit de important și nu este lipsit de dificultate. Atunci când nu dai pe față păcatul altuia, când vorbești celui greșit cu duhul blândeții și fără duh de ceartă, dovedești cu adevărat că îl iubești și că nu cauți să te răzbuni. Acest lucru este greu de făcut dacă tu nu l-ai iertat pe cel care a păcătuit împotriva ta. Tu poți să ierți și trebuie să ierți pe cel care ți-a greșit. Iertarea ta nu este condiționată de pocăința lui, ci este condiționată de noua ta identitate în Christos. Ierți, pentru că și tu ai fost iertat de Domnul Isus și pentru că El a luat asupra Lui nu doar povara păcatelor tale, dar și toată povara creată de cei care au păcătuit împotriva ta. Dacă nu ierți și dacă nu arunci asupra Domnului Isus durerea provocată de cel care ți-a greșit, riști ca otrava neiertării să-ți împânzească mintea și emoțiile, dând loc răutății și chiar păcatului în viața ta. E important când faci acest pas, de a mustra pe cel greșit, ca tu să fii eliberat de orice amărăciune, de neiertare, de răutate, și de dorință de răzbunare. Altfel, poți cădea foarte ușor în cursa celui rău, care dorește să ne întoarcă unii împotriva altora și să ne facă să uităm de fapt, cine este dușmanul nostru și cine este fratele nostru. Subiectul iertării l-am discutat mai pe larg în ediția din Martie 2017 a revistei RomanianTimes. https: //luminipentrusuflet. com/2018/12/12/identitatea-relationata-la-subiectul-iertarii/

Mustrarea are ca scop reabilitarea celui căzut. “Fraţii mei, dacă vreunul dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi este adus înapoi de altul, să ştiţi că acela care aduce înapoi un păcătos din calea lui rătăcită îi va salva sufletul de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.” (Iacov 5:19,20). Dacă cel pe care îl mustri acceptă mustrarea și se pocăiește, acesta este primul și ultimul pas pe care trebuie să-l faci.

2. “Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”
Și acest pas trebuie să fie discret, aducând doar unul sau doi inși care pot să prezinte adevărul Scripturii celui căzut în păcat, dar cu dragoste și blândețe în speranța că acesta se va pocăi. “Fraţilor, dacă un om este prins în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii. Și fii atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu! Purtaţi-vă poverile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Cristos!” (Galateni 6:1,2).

3. “Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii”. Am auzit mărturia unui frate pastor, care a trebuit să-l expună un frate care trăia în păcat, înaintea bisericii. Acesta după implementarea primilor doi pași nicicum nu dorea să se lase de păcatul lui. După o perioadă de timp, acest frate a trimis o scrisoare fratelui pastor spunându-i următoarele cuvinte: „Când ai spus bisericii fapta mea, și când cei din biserică m-au tratat ca pe un necreștin, m-am văzut despărțit nu numai de biserică, dar am văzut cum, parcă Dumnezeu se depărtase de mine. Până în acel moment am crezut că voi fi acceptat în cele din urmă de biserică și plănuiam să-mi divorțez soția. Dar în momentul în care ai făcut lucrul acela, în mod public, am văzut cu adevărat gravitatea păcatului meu. Mulțumesc pentru mustrarea înaintea bisericii, prin care m-am trezit și am văzut adevărul. Cine știe unde aș fi fost astăzi dacă nu m-ai fi mustrat?” Să aduci în fața bisericii un membru care a luat-o pe o cale greșită și nu vrea să se pocăiască, dă șansa celui căzut, în primul rând să realizeze gravitatea păcatului său, iar în al doilea rând va proteja biserica.

4. „Dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.” Am cumpărat un sac de mere, dar nu mi-am dat seama că unul dintre ele începuse să putrezească. După câteva zile când am vrut să mănânc un măr, l-am văzut pe cel putred și l-am aruncat afară. Problema a fost că deși celelalte mere arătau bine pe dinafară, gustul de putregai a intrat în toate și nu au mai fost bune de mâncat. Un membru al Bisericii, în care putregaiul păcatului a început să-i infecteze viața, nu poate fi ignorat. Păcatul distruge din interior în afară, în viața celui care a lăsat ca păcatul să se cuibărească în el, dar nici cei din jur nu rămân neafectați. Dacă vom croi cărări drepte și dacă vom izgoni păcatul din mijlocul nostru, vom clădi o biserică sănătoasă, întemeiată pe învățătura Domnului Isus. Dacă păcatul în biserica lui Christos, nu este izolat și condamnat, acesta poate să devină o normă care poate să ducă o întreagă biserică în rătăcire. Sănătatea și curăția bisericii se păstrează prin învățătura sănătoasă din Cuvânt, prin apropiere de Domnul, prin umplere cu Duhul Sfânt, dar și prin disciplină.

Este foarte important, când se ajunge la acest pas, să înțelegem ce înseamnă ca un frate să devină ca un păgân sau ca un vameș. Atunci când este clar pentru toți că această persoană este pe o cale greșită, acest om, care până nu de mult îl numeam frate, devine câmpul nostru de misiune. De aceea, trebuie să ne dăm toată silința să continuăm să le vorbim celor ce au ales neascultarea de Dumnezeu, despre dragostea lui Dumnezeu atât prin vorbele noastre cât și prin faptele noastre.
Va continua.

Marinela BUZAȘ (luminipentrusuflet. com)

https: //www. romaniantimes. com/index. php/75-articole/meditatii-crestine-1/1870-identitatea-31. html