Cum iubesc cei născuţi din nou

      "Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii."

   Dacă suntem oameni regeneraţi, suntem oameni iubitori. Dacă suntem născuţi din nou, dragostea lui Dumnezeu este în noi. "Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi" (1 Ioan 3.14).

   Cum va arăta lucrul acesta?

   Ioan menţionează mai multe căi specifice prin care dragostea lui Dumnezeu va deveni reală în viaţa noastră prin naşterea din nou. Eu voi menţiona 2:

   - TE BUCURI ÎN SMERENIE DE BUNĂTATEA ALTORA;

   - ÎMPLINIREA NEVOILOR ALTORA - CHIAR ŞI CU UN PREŢ MARE.

TE BUCURI ÎN SMERENIE DE BUNĂTATEA ALTORA: Acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii, nu ca şi Cain, care era de la cel rău şi care l-a ucis pe fratele lui. Şi de ce l-a omorît? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi; cine nu iubeşte rămîne în moarte.

   Se prea poate ca acest tip specific de dragoste din versetul 12 să ţi pară total nefolositor: "...nu ca şi Cain, care era de la cel rău şi care l-a ucis pe fratele lui." Oare sunt eu îngrijorat că va exista o revărsare de crime printre creştini? Nu. Şi cred că nici Ioan nu se temea de lucrul acesta, deşi acest lucru se întîmplă. El nu se ocupă de crime. El întreabă în versetul 12: "Şi de ce l-a omorît?" Aceasta este ceea ce îl preocupă pe Ioan. Există ceva în legătură cu motivul lui Cain, pe care el îl consideră relevant pentru modul în care creştinii se iubesc unii pe alţii.

   Ioan oferă un răspuns la această chestiune în versetul 12: "Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte." Ceea ce spune Ioan aici nu este pur şi simplu că dragostea nu ucide un frate, ci că dragostea nu simte resentiment atunci cînd un frate este superior într-un fel oarecare din punct de vedere moral sau spiritual. Cain nu l-a ucis pe Abel pur şi simplu pentru că era rău. L-a ucis deoarece contrastul dintre bunătatea lui Abel şi răutatea lui Cain l-a mîniat pe Cain. L-a făcut să se simtă vinovat. Nu a fost nevoie ca Abel să spună ceva; bunătatea lui Abel era un motiv de constantă aducere aminte pentru Cain că el era rău. Iar în loc să se ocupe de răutatea sa prin pocăinţă şi schimbare, el s-a descotorosit de Abel. Dacă nu-ţi place ce vezi în oglindă, sparge oglinda!

   Deci cum ar fi ca vreunul dintre noi să fim asemenea lui Cain? Acest lucru ar însemna ca ori de cîte ori vreo slăbiciune sau vreun obicei prost din viaţa noastră este expus prin contrast cu bunătatea altcuiva, în loc să ne ocupăm de slăbiciune sau de obiceiul rău, ne ferim de oamenii care ne fac să ne simţim deficienţele. Nu îi ucidem. Îi evităm. Sau mai rău, găsim metode de a-i critica pentru a neutraliza acea parte din viaţa lor care ne fac să ne simţim vinovaţi. Ni se pare că cea mai bună modalitate de a anula partea bună a cuiva este să atragem atenţia asupra părţilor lui rele. Şi în felul acesta ne ferim pe noi înşine de orice bine ar putea face pentru noi.

   Dar argumentul lui Ioan este următorul: dragostea nu se poartă aşa... Dragostea se bucură atunci cînd fraţii şi surorile noastre cresc în ceea ce priveşte obiceiurile bune, atitudinile bune sau comportamentul potrivit. Dragostea se bucură de această creştere. Iar dacă se întîmplă ca înaintarea lor să fie mai rapidă decît a noastră, atunci dragostea este smerită şi se bucură împreună cu cei ce se bucură.

   Prin urmare, lecţia pentru tine este următoarea: oriunde vezi creştere, virtute, disciplină spirituală, vreun obicei bun sau o atitudine bună, bucură-te de acest lucru. Mulţumeşte pentru el. Laudă-l. Nu te amărî. Nu fi asemenea lui Cain. Reacţionează în mod opus lui Cain. Lasă-te inspirat de bunătatea altor oameni.

   Dragostea este smerită. Dragostea se bucură de binele altor oameni. Dragostea nu îşi ascunde defectele. Dragostea acţionează pentru a le schimba. Ce relaţie frumoasă este aceea în care toţi se bucură de punctele tari ale celorlalţi şi nu dau naştere la resentimente! Aşa arată dragostea lui Dumnezeu atunci cînd naşterea din nou o aduce la viaţă în oamenii lui Dumnezeu.