Culoarea vietii

Una dintre cele mai mari dorinte ale inimii omenesti este cautarea fericirii personale. Cred ca orice om a experimentat in viata sa farame de fericire. Desi sint si exceptii am intilnit un tinar de 28 de ani care imi spunea ca el nu a fost niciodata fericit. Insa cred ca in mare parte am experimentat cu totii cel putin citeva licariri de fericire. De exemplu privesti un apus de soare, vezi razele soarelui cum imbratiseaza pamintul pentru ultima data in acea zi. Simti cum sufletul iti este inundat de fericire, atingerea razelor soarelui de pamint, de iarba, copaci sau flori contrastul de culori: negru, auriu, verde, toate amestecindu-se cu coloratul multicolor al florilor. Sentimentul maretiei divine iti patrunde in piept, si esti cu adevarat fericit, un licar de fericire iti strabate intreaga fiinta. Chiar daca apoi uiti si te intorci in lumea ta de ginduri, revii la framintarile tale personale.

 Chiar daca am putea sa dam  filele istoriei inapoi  sa ajungem pina departe la acele triburi care traiau doar din vinat, mergind pe urmele turmelor de reni si descoperind peisaje frumoase. Cred ca fiinta umana indiferent in ce epoca sau cultura a trait, fie in vestul salbatic intre triburile de indieni sau printre eschimosii de la polul nord. Ori in centrul deplin al civilizatiei din secolul  nostru omul experimenteaza astfel de momente.  In orice ipostaza l-am analiza omul a avut momente cind a zimbit, a experimentat licari de fericire dar a inteles ca plinatatea fericirii  este inca departe de el dar,  calatorind prin viata daca va urma binele va gusta tot mai mult din aceste sublime stari  interioare.

De fapt ceea ce doresc  sa definesc prin culoarea vietii este urmatorul aspect: Cum sintem in mintea noastra fericiti sau nefericiti, la ce anume vibreaza fiinta noastra?

Starile noastre interioare, mintale sau emotionale, eu le-am numit culori. Adica poate fi negru, sumbru, sau poate fi o culoare deschisa, senina ce ofera speranta prin influenta personala si altora. Uneori mi se intimpla s-a ma simt strivit, impovarat,  in launtrul meu insa deodata  pe linia gindurilor o putere cu nume har ma atinge si tot intunericul se destrama iar culoarea vietii se schimba.  Am sa incerc sa ilustrez prin prisma unui verset biblic.

,,Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvintul Meu, si Tatal meu il va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui impreuna cu el.”( Ioan 14,23 )

Dumnezeu ne-a creat  cu scopul de a ne gasi fericirea in comuniunea cu El, iar daca  vom dorii sa intram in aceasta comuniune, prezenta Sa divina ne va mingaia inimile. Fiinta umana a fost creata sa-si desfasoare viata doar intr-o culoare, insa tragedia este ca inca din Eden primii oameni l-au lasat pe Satana sa le ofere si alte culori. Avem impresia ca sint atit de grozave aceste culori incit uneori nu mai vrem sa le schimbam. Insa cind te uiti la consecintele umblarii pe aceste coridoare colorate de Satana te infiori iti dai seama ca este ingrozitor. Rembrandt  a pictat un tablou intitulat  ,,Lectura Bibliei.” In acest tablou este infatisata o camera spatioasa din vechea Olanda  aranjata cu gust. Intr-un patut doarme linistit un copilas,  pe masa arde o lampa, o mama  tinara  asezata pe un scaun citeste din Biblie  iar aproape de fereastra sta o batrina foarte atenta la ceea ce se citeste. Idea pictorului   este  de a ilustra urmatorul verset: ,,Caci acolo unde sint doi sau trei adunati in Numele Meu, sint si Eu in mijlocul lor.” (Matei 18:20) O alta ideie este  ca viata umana fara aceasta carte nu este completa. Daca imi cumpar o masina de spalat, sau un frigider voi primi si un manual care s-a imi spuna cum functioneaza aceste electrocasnice. Creatorul ne-a daruit Cartea Cartilor pentru ca sa stim cum trebuie sa traim.

Daca privesti curcubeul iti dai seama ca culorile pe care Marele Arhitect le-a asezat acolo nu ar putea fi inlocuite de nici o alta culoare, oricita imaginatie ai avea iti dai seama ca nu merge. La tot ceea ce El face numai este nimic de adaugat, tot asa nici la culorile  care ne-au fost desemnate sa ne coloreze existenta. Ai oameni  ce-si traiesc viata in culorile creatiunii si observi in viata lor naturalitate, bucurie reala. Te miri cind ii privesti pe cei ce alearga pe culorile mortii, exista acolo atita artificialitate si falsitate atita denaturare a frumusetii edenice. Desi are cineva grija ca totul sa fie imbracat intr-un ambalaj frumos insa continutul nu poate oferi viata din belsug. ,,Totus, macarca pacatosul face de o suta de ori raul si staruieste multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, si au frica de el.” (Eclesiastul 8:12)

Daca ne uitam cu atentie la tot ce se intimpla pe planeta pamint ne dam seama ca ceva nu merge, trebuie reasezat totul  asa cum s-a inceput odata demult in Eden. Viata trebuie inceputa din nou de la originile  noastre. ,,Alege viata, ca sa traiesti, iubind pe Domnul, Dumnezeul tau, ascultind de glasul Lui, si lipindu-te de El: caci de aceasta atirna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” ,,Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Deuteronom 30:19-20  Apocalipsa 3:20)