Cu, sau fara rochie ridicata?

    Vestimentatia in cadrul eclesial joaca un rol foarte important intrucat noi stim ca privirea este poarta spre suflet si astfel vestimentatia poate inveseli un suflet sau il poate mahni, il poate mentine curat sau il poate perverti. Ne referim in mod specific la rochiile purtate in interiorul spatiilor bisericesti, desi intelegem ca felul in care vin oamenii duminica la biserica reflecta felul in care traiesc in timpul saptamanii. Asadar un mod onest de discutie asupra acestui articol de vestimentatie, incadrat in sfera spiritualitatii, ar trebui sa abordeze subiectul mai sus amintit ca un subiect al vietii de zi cu zi. Privind in urma pasilor lasati de istoria lumii in care ne desfasuram existenta, croiala unei rochii cat si inventia acesteia isi arata realitatile si umbrele ei pe alocuri clare si pe alocuri sterse. Amintim insa faptul ca sfârşitul anilor’20 le surprinde pe femei în plin efort de cucerire a dreptului de vot şi nemaifiind limitate la spaţiul exclusiv casnic, aplecate deasupra şervetului care aşteapta să fie brodat. Hainele etalează funde sau eşarfe. Iar fustele abia dacă dezgolesc pulpa piciorului. Anii’30 debutează cu recesiunea economică provocată de căderea Bursei în 1929 şi se încheie cu al doilea război mondial. Culorile închise se armonizează cu starea de spirit a acestei perioade, iar marginile fustelor se prăbuşesc odată cu cotaţiile de pe Wall Street:  ziua unduiesc pe la vreo 20 de centimetri deasupra caldarâmului, pentru ca seara să atingă uşor glezna. Comparativ cu vremurile acelea este evident ca trambulina societatii moderne ne-a aruncat undeva in aer; fara sa stim ca exista si un efect invers si anume acela care ne va face sa ne prabusim intr-o moralitate aproape inexistenta, aruncata de multi in pubela de gunoi a lumii.  Perioada de după război e marcată de optimismul determinat de refacerea economică. Christian Dior e pe prima pagină, scurtând fustele cu câţiva centimetri deasupra genunchilor, ca să se distreze apoi, interpretând, din punct de vedere vestimentar, literele alfabetului. Aşa iau naştere linia A (strâmtă sus şi largă jos), linia H (dreapă şi discretă ) şi linia Y ( amplă la nivelul umerilor şi strâmtă jos). Acest istoric apropiat inca de vremurile noastre releva munca foarfecii care mereu a trebuit sa taie din materialul de confectionare a rochiilor. Lasati in lumina orbitoare a modei moderne sau mai bine spus postmoderne, ramane aceasta intrebare ca o vajaietoare a mintii care ne cere un raspuns: “Cu, sau fara rochie ridicata?” Oare Scriptura are ceva de spus in privinta subiectului nostru? Sa verificam impreuna! Cartea Isaia prezinta un text de nuanta profetica care infatiseaza judecata lui Dumnezeu asupra Babilonului. Imperiul in acest paragraf e zugravit ca o femeie care poarta un anume tip de imbracaminte. Urmariti paragraful:

“Pogoară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi subţirică şi plăcută. 2. Ia pietrele de moară, şi macină făină; scoate-ţi marama, ridică-ţi poala rochiei, descoperă-ţi picioarele, treci râurile! ”

    Imaginea Babilonului este imaginea unei femei care merge in robie, iar felul in care se duce arata cum rochia ei se ridica si fiecare persoana ii poate vedea picioarele. Acum cobaram acest tablou in camera de zi a existentei noastre si spunem despicat ca o tinuta sumara e semnul ca directia spre care se indreapta o persoana e directia robiei pacatoase. Pacatul pune stapanire pe optica individului de sex feminin si o conduce spre robie. Robia e de mai multe tipuri, una din acestea fiind robia vestimentatiei la moda. Nu putem forta pe nimeni sa ridice stacheta vestimentatiei din garderoba personala, insa putem sa prezentam adevarul si apoi sa punem inca o data intrebarea: “Cu, sau fara rochie ridicata?”