text Eseuri crestine

Credinţa reginei poete CARMEN SYLVA

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: CARMEN SYLVA

               Credinţa reginei poete Carmen Sylva

 

 

 

Incursiuni în istoria evreilor….publicat  în revista ,,Amicul tinerimii”  de poetă prin intermediul avocatului  Ştefan Demetrescu

 

 

,,Evreii  sunt singurul popor ce nu decade .Ei rămân tari în credinţă,plini de vlagă şi ,,uniţi”,strânşi între ei,ajutându-se mutual,sănătoşi,prolifici(adică puioşi)şi ,astfel,puternici. Şi toate acestea ei le datoresc numai unui singur om,un fel de rege al regilor,medicul cel mai înţelept  ce a existat vreodată :Moise.

,,Cine ar putea sta demn pe tron fără a se supune îngenunchind înaintea înţelepciunii moralei lui Moise?Moise a fost ca un Suveran care întâi şi-a formar poporul său şi l-a fasonat în aşa fel ca să reziste tuturor furtunilor .Dacă toată lumea ar fi acceptat legile mozaice,n-ar fi suferit de tuberculoză,de cancer  şi de celelalte epidemii ce fac în lume atâtea ravagii. Azi Suveranii sunt preocupaţi mai mult cu ştiinţa războaielor. Fost-a oare Moise un rău conducător de armate,fiindcă a fost cel mai mare medic?Când oare au repurtat evreii cele mai mari biruinţe?Când oare au fost ei eroi şi au săvârşit minuni de vitejie?Nu atunci când erau în credinţa că Dumnezeu luptă cu ei  şi pentru ei?”

  ,,Abia târziu când  au simţit că au căzut în păcate şi nu mai voiau să ştie  de rigurozitatea legilor sacre,atunci reaua conştiinţă i-a învăţat să cunoască ce e frica şi au trebuit să fie risipiţi pentru ca apoi să fie reîntorşi la vechea dreaptă  credinţă în Dumnezeu,după ce au suferit  tot felul de nenorociri. De-ar fi continuat să le meargă tot bine mereu,atunci primejdia era să le fie mare  de tot,căci s-ar fi putut să piară singurul popor monoteist din întreaga lume;iar aceasta ar fi fost pentru omenirea toată un regres poate de veacuri. Poporul evreu ar trebui,deci ,să  fie întrebuinţat ca ,, maia” sau,,aluat” pentru a servi de model în plămădeala celorlalte neamuri şi spre a le  îndrepta pe căi mai înalte,căci mare-i sănătate a făcut  ca spiritul evreilor să fie mult mai viu,puterea lor sufletească mai descătuşată şi mai liberă,suferinţele i-au făcut  cumpătaţi şi economi. În loc de ai prigoni şi de a-i persecuta,ar fi mai bine să se înveţe câte ceva de la ei. Mai mult încă acei dintre oameni care primesc o pregătire pentru ,,Tron” ar trebui educaţí ca Moise,în ştiinţă ,dar mai ales în medicină şi cu deosebire să studieze  Biblia mai mult ca orice altă carte. Căci acolo în Biblie sunt legi despre care Suveranii trebuie să aibă adânci cunoştinţe.”

  ,,Singurul pericol pentru poporul cel ales este de a înceta să mai fie persecutat şi de a fi prea intim cu popoarele creştine,adică atunci când îşi va neglija perceptele religioase şi ar adopta ceea ce vede la falşii strălucitori,la acei care în schimb se prăpădesc  de boli pe care giganticul Suveran ,Moise , a ştiut să-i ferească pe evrei.”

  ,,Uităm uneori că trăim şi ne hrănim din Biblie,cea mai minunată carte din câte au existat şi există,şi că ne-am putea foarte uşor lipsi  de toate cărţile,dar de acest izvor dătător de viaţă niciodată.”

   Cel ce se gândeşte la voinţa de fier ce însufleţea pe Moise care a sfărâmat în dreapta lui mânie TABLELE LEGII,fiindcă a avut puterea să aducă altele noi,acela ,cum şi cine se aprofundează în cărţile profeţilor,aceia vor găsi multă uşurare:în nopţíle posomorâte ,când te chinuieşte insomnia  ori ai vreun coşmar nimic nu e mai bogat   în mângâieri,decât o pagină de Isaia sau din Ieremia ,cum şi multe pasaje din cărţile celorlalţi .Nu te poţi sătura citindu-i când toate celelalte cărţi amuţesc  ori nu îţi mai oferă nici o consolare. La urma urmei, e cu totul de prisos a se mai scrie alte cărţi de devoţiune; e destul să citească cineva numai profeţíi!

Acolo sunt trecute toate suferinţele pământeşti şi e o jale demnă cu carte îţi poţi uşura inima.”

;,Ciudat lucru:trăim  şi ne  hrănim cu toţii din Biblie,şi cu toate acestea ne permitem a dispreţui poporul  ce a produs Cartea Cărţilor!Poate că în realitate noi  nici nu dispreţuim  poporul acesta ,ci ne temem de el ,fiindcă ştim ce putere are ,şi nu facem decât  să ne apărăm de teamă să nu fim copleşiţi de el şi să fim apoi apăsaţi la rându-ne. Dar de ce nu învaţă creştinii de la evrei?Cel puţin originea noastră spirituală e chiar acolo,şi nu aiurea ;nu zic ba despre India ,dar în linie directă Iudeea !Christos a putut numai într-un popor înecat în suferinţe ,apăsat .trist.,să apoteozeze suferinţa ,să vorbească săracilor şi să acopere pe bogaţi  cu ruşine. Evreii  nu puteau să-L înţeleagă ,fiindcă  ei aşteptau  pe Mesia menit să aducă iarăşi  puterea politică ,strălucirea şi splendoarea de altă dată  ca manifestare exterioară.”

,,Creştinismul şi el la rându-i rămase pur numai atât cât fuse prigonit. În momentul în care a ajuns la putere şi la onoruri,a şi încetat cu desăvârşire  de a mai fi creştinism. Dacă Christos ar reveni pe pământ ,ar rămâne uimit  pe cine îşi zice creştin.!”

,,Evreii nu au în sânul lor aşa dezbinări cum au creştinii;evreii nu ar fi crezut niciodată în nebunia cruciadelor;evreii nu au făcut dogme care să fie contestate de alţii. Unde sunt oare dogmele lui Christos?În predica de pe munte?Sau în cuvintele  Lui când zicea că ar trebui  să fim săraci şi să dăm ajutor săracilor? Nici prin gând  nu ia trecut vreodată lui Christ  că din cauza lui ,,filioque” creştinătatea se va dezbina şi va rămâne dezbinată etern;şi nici din cauza ultimei Cine cea de Taină ,pe care  voia s-o lase  ca amintire şi consolare,bietelor Sale  oiţe pierdute,se vor naşte certuri nesfârşite,că în numele Său  se va fiinţa Inchiziţia,se vor aprinde ruguri,se vor născoci torturi necunoscute nici chiar în Infern!.Isus voia din contră ,să desăvârşească preceptele lui Moise şi să le  adauge BLÂNDEŢEA ce lipsea acelor precepte. Dar oamenii pe atunci nu erau copţi la minte pentru ,,BLÂNDEŢE” şi o degradară fă când din ea  o caricatură hidoasă.”

 ,,Iudaismul nu ştie ce e superstiţia. El poate în rasa iudaică să nu admită superstiţia,sau că datorează lui Moise această repulsie,lui ,care l-a fortificat  imunizându-l până într-atâta   că i-a dat destul ajutor ca să nu aibă nevoie de mângâierea superstiţiei. Căci superstiţia e numai neputinţa .Evreul  nu e niciodată  neputincios  câtă vreme îşi ţine legea sa. Legea evreului a purtat de grijă pentru tot,s-a gândit la toate potrivirile şi nepotrivirile la ceasul bun şi la cel rău. Ea călăuzeşte cu atâta siguranţă  ca şi chivotul din deşert.

,,Învăţăm  Biblia cum începem să gongănim,şi maltratăm poporul ce ne-a dăruit-o. Un evreu spiritual mi-a zis odată,,Vă urez ca istoria naţională a dumneavoastră să fie scrisă vreodată aşa ca a noastră  şi să fie citită în bisericile D-voastre  ca o carte de rugăciune aşa cum facem noi”.De ce nu ia trăsnit prin minte altui popor să-şi scrie istoria în aşa mod?Căci Vechiul Testament,Biblia ebraică,e chiar ISTORIA GENULUI UMAN;altfel, CHRIST s-ar fi îndreptat  spre India ,Persia ori CHINA pentru a clădi sacra Sa doctrină  pe baza cărţilor sfinte de acolo ,pe care e vădit că le cunoştea.”

,,Moise a  luat din Egipt înţelepciunea toată cât s-a putut lua de acolo,apoi şi-a făurit din ea  inspiraţii ce au întrecut-o cu mult. Acele inspiraţii îndreptăţesc  a crede că el a stat  în directă comunicaţie cu Dumnezeirea. Fruntea lui,atinsă de Dumnezeu,era luminată de un entuziasm sacru;pentru că el credea .şi iar credea mai mult decât toţi care îl înconjurau.

 Noi de ce numai credem ca el? Şi noi putem aceasta!Noi nu suntem părăsiţi de  Dumnezeu;iar dacă există  un Creator desigur că nu ne va părăsi.De ce oare nu avem credinţă?Vedem zilnic toţi că Ştiinţa e atât  de firimicioasă încât o descoperire mare abia dacă durează vreo câteva zile sau câţiva ani şi este aruncată peste grămadă.În jumătatea de secol ce pot să-mi amintesc am văzut născând şi pierind  atâtea ştiinţe ,am văzut făcându-se  şi părăsindu-se atâtea descoperiri minunate,am văzut producându-se şi spulberându-se atâtea doctrine cu pretenţii de ,,axiome” încît pe zi ce trece mă reîntorc la credinţa  cea mai naivă a copiilor  şi sper în lumina bunului simţ ca vechii profeţi. Aceştia nu au fost doară copii,şi au trecut peste mizeria cea mai mare şimpeste nenorocirile cele mai  neasemuite,numai fiindcă credinţa  lor nu şovăia.Ei n.-au fost conduşi de ştiinţă.Moise .care poseda  toate cunoştinţele  de pe atunci  şi păşise înainte  prin geniul său înalt,avea credinţa cea mai naivă  şi încredere neclintită ca stânca. Şi de câte ori  n-a rămas el singur în talazurile furioase ale unei mulţimi orbite şi  copilăroase!”

  ,,Unicii evrei care ar putea degenera ,sunt aceia care se fac creştini,de se acomodează creştinismului ;dar nu creştinismului cel din prima sa formă ,ci aceluia căruia i se zice azi ,,creştinism” pe care Tolstoi îl refuză a-l socoti ca atare. Creştinismul actual e numai superstiţii şi idolatrie.”

,,Iudaismul ,graţie lui Moise este ferit de aşa ceva. Şi nu Christos le-a introdus î creştinism ,ci contactul cu popoarele păgâne de aceia evreii n-ar trebui să  comită imprudenţa  de a ţine să se înconvoaie împrejurărilor vor pieri din cauza aceasta ,cum au pierit şi creştinii cei adevăraţi.”.

  ,,Singurul pericol pentru iudaism ar fi împuternicirea lui politică. Deja orice bogăţie prea mare e un pericol,dar împuternicirea politică l-ar putea aduce pe marginea prăpastiei. Celelalte  popoare i-au făcut ….fără să ştie ….. cel mai mare serviciu că l-au prigonit şi asuprit. Numai din această cauză a rămas el pios şi simplu şi a stat cu rândurile strânse spre a nu fi expus pierii în risipire….. 

                                                                                               CARMEN SYLVA

 

 

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>