Ce fel de lucruri bune poţi învăţa din emisiu

Societăţile de televiziune germane adesea n-au habar despre credinţa creştină.

Din punct de vedere ideatic, multe din aceste societăţi sunt străine oricărui concept creştin. Angajaţii lor, adesea n-au nici măcar cea mai vagă idee despre credinţa creştină. O întâmplare petrecută cu Horst Hirschler, episcop al bisericii evanghelic-lutherană din Hanovra, mărturiseşte despre acest lucru.

EI relatează: «Într-o după-masă, târziu, m-a sunat la telefon RTL-ul (un canal de televiziune german) din Koln. La aparat am auzit vocea unei femei tinere, iar în spatele acesteia se distingea o adevărată rumoare: „Este cineva de la biserică la telefon?" „Da, i-am răspuns eu, episcopul Hirschler." „Cine?", a întrebat ea. „Episcopul", i-am spus eu. „Grozav", mi-a răspuns. „Oameni buni, a strigat apoi colegilor ei, am un adevărat episcop la telefon". „Ei da, reluă ea, noi suntem echipa de la emisiunea «Cum adică?» Desigur o cunoaşteţi, nu-i aşa? Şi am avea o întrebare". „Da?" „Spuneţi-ne, ...în biserica catolică există nişte porunci. Le ştiţi?" „Desigur, i-am răspuns, sunt aceleaşi ca în biserica evanghelică." „În regulă, a spus ea, şi ce scrie în ele? Sunt multe?" „Sunt cele zece porunci." „Zece sunt?", m-a întrebat ea. „Da, i-am spus eu, şi ele conţin lucruri foarte înţelepte; porunca a cincea: «Să nu ucizi»; porunca a şaptea: «Să nu furi»; porunca a şasea, pe care ar trebui s-o memorăm bine: «Să nu comiţi adulter»; porunca a opta: «să nu răspândeşti zvonuri false.» „Foarte interesant", mi-a spus dânsa. „Avem la ele şi explicaţiile lui Luther, i-am spus eu,...de exemplu la porunca a cincea: - «Să nu ucizi» -Luther adaugă ...«Să nu produci daune şi nici suferinţe vieţii aproapelui tău, ci să-I ajuţi şi să-I favorizezi în toate nevoile vieţii.» „Grozav, mi-a răspuns femeia, porunci împreună cu modul lor de întrebuinţare. Spuneţine, nu aţi putea să ni le trimiteţi prin fax?" „Da, sigur că da - daţi-mi numărul de fax." Am căutat micul catehism şi I-am trimis prin fax. Astfel a ajuns catehismul lui Luther la RTL.» (PD)

Ne întrebăm: Ce fel de lucruri bune pot proveni de la societăţile de televiziune care nu au nici o antenă disponibilă pentru adevărurile Bibliei? Ele sunt conduse, aproape în totalitate, printr-un canal aflat în subordinea căpeteniei acestei lumi, pentru ai ademeni pe oameni în mreaja lui. El este aceeaşi căpetenie a întunericului care a vrut să-L atragă amăjească şi pe Isus, ispitindu-L cu imagini despre puterea şi slava acestui Pământ: «Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, şi I-a zis : „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îml este dată, şi o dau oricui voiesc.» (Luca 4,5-6). Însă Domnul nu s-a lăsat ispitit de vrăjmaş, ci i-a răspuns: «Este scris: „Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti. "» (v. 8)

Nu suntem noi peste măsură de ispitiţi de imaginile oferite de televizor? Ele ne arată «lumea şi slava ei». Ne sunt prezentate lucruri care cu greu pot fi obţinute. Datorită acestui fapt oamenii ajung să-şi făurească visuri de bogăţie, vitejie şi imoralitate. Adesea, binele este prezentat ca rău şi răul ca bine. Există însă şi creştini care au abilitatea să reţină numai ce este într-adevăr bun şi ziditor, având şi tăria să stingă televizorul la momentul potrivit. Dar ei sunt foarte puţini. Majoritatea se lasă ispitiţi şi îşi mânjesc cugetul cu fantezii pe care le poartă apoi cu ei zi de zi. Nu am dori să-i judecăm aici pe creştinii sinceri, care au televizor şi ştiu să-l folosească cu chibzuială. De asemenea, trebuie să fim foarte recunoscători societăţilor misionare şi bisericilor care folosesc televizorul în scopuri înalte, transmiţând Evanghelia lui Isus Cristos, care ajunge astfel la milioane de oameni. Prin acest articol vrem să facem doar o referire la marile primejdii ce ne pândesc prin folosirea necontrolată a televizorului. Următoarea poezie ar trebui să ne pună foarte mult pe gânduri, în mod special în ceea ce-i priveşte pe copiii noştri:

Idolul imaginilor Televizorul este un lucru rău, distruge inima şi mintea omului. Prin desfătarea ochilor, păcatul şi suferinţa copleşesc inima omului.

De la bătrân şi până la copilul mic, omul va fi închis, insensibil şi orb la Cuvântul lui Isus şi îndurarea Lui, care-i fericesc pe cei săraci în duh. Biblia a prevestit această grozăvie cu 2000 de ani în urmă:

Ultima carte din Noul Legământ ni-I face cunoscut pe Anticrist. Imaginea lui, alunecoasă ca o umbră, cuprinde lumea întreagă şi fiecare ţară.

Cel care nu se supune «idolului imaginilor», acela trebuie să plătească amarnic. Totuşi unii obiectează: «Televizorul poate transmite şi lucruri bune: ştiri, buletinul meteo, cunoştinţe noi; cine n-ar vrea să cunoască asemenea lucruri? Cele mai frumoase imagini din natură, n-au nici urmă de rău în ele! Şi cine vrea să interzică filmele prin care oamenii se întorc la Dumnezeu?»

Atenţie prietene, nu uita niciodată! Aceasta este strategia diavolului: el îşi ascunde mizeria în lucruri bune, amăgindu-ne cu un lustru găunos! O sumedenie de cărţi s-ar putea scrie, cu cele mai neobişnuite subiecte, care îl vor învinui indirect pe orice om, ce se lasă stăpânit de această cutie-idol.