Ce Dumnezeu minunat avem!

Pe cand scriam un eseu despre familie, intr-o pauza de odihnire a creierului, am iesit in curtea din spatele casei. In gradina, totul era curat si imbaiat in picaturile de ploaie sacadate, mai repezi sau mai domoale, ce cazusera atatea ore in sir... Bobocul de ieri reinviat in petalele, parca sculptate de un Maestru venit, poate pe aripi de inger, in zorii zilei, pe ploaie, ma privea cu bucuria obrajilor lui rosii si atat de fericiti!... Nu mi-am putut lua privirea de la trandafirul, acum, rosu ca si para, cum este soarele primavara si vara...

Mi-a venit in minte un gand ce m-a facut sa reflectez la frumusetea giuvaierului pus in omul creat de Dumnezeu. Era Adam, era Eva. Era o familie curata si sfanta. Natura canta si se bucura. Era fericirea-n sotul ivit si-n sufletul sotiei ce-abia pe lume-a venit. Dumnezeu era Arhitectul, Sculptorul Sfant si Poetul, in Cer, in fericitul mister!...

Si am inceput sa scriu, avand in minte bobocul de ieri, azi, floare frumoasa si rara: TAINA...

Cineva m-a luat de mana si m-a dus in gradina,
In care adia usor vantul si stralucea-n jur lumina.
Soarele, pe cer, radea fericit si se gudura printre raze,
Iar florile uimite priveau spre cerul albastru-n extaze...

Acea Fiinta suava mi-a aratat in jur toate florile,
Din toate speciile, marimile si cu toate culorile.
Apoi, m-a oprit langa un trandafir rosu-nfocat,
Din care a rupt un boboc imbujorat si mi l-a dat.

Nu mi-a spus nici o vorba, ci a tacut misterios,
Dar eu eram uimit de trandafirul acela frumos...
Ma fascina haina lui facuta din frumoase petale
Si culoarea lui rosie ce stralucea-n gradina din vale!

Bobocul primit era de-un rosu uluitor de frumos
Si-avea-n mirosul lui parfumat ceva misterios...
Era o taina ce-mi cuprindea sufletul meu si firea;
Simteam metamorfoza si ma umplea fericirea...

N-am rugat pe Fiinta aceea suava sa-mi explice taina,
Nici de locul unde si-a gasit trandafirul-n rosu haina.
Mi-a fost de-ajuns sa ma strafulgere acea rosie culoare,
Ca sa am bucurie-n suflet si sa-i vad divina ei asemanare...

Haina delicata-n carminul de lumini de trandafir
M-a-nvaluit in susurul de bucurie sfanta si de dor;
Si-as fi dorit s-o strang si s-o pastrez intr-un potir,
Ca sa o am in viata mea de chirias de Timp si calator!...

Scriam aceste versuri, cand am primit un e-mail in computer. Neobisnuit pentru mine, cand am bagat de seama ca mi-a venit o depesa, din curiozitate, am apasat pe „soricelul" cu surprize. Am deschis scrisoarea electronica, si surpriza: Scria negru pe alb, cu cerneala computerului din fata mea:

„Copilul Meu,

Te stiam inainte de inceperea Timpului... Stiu cate fire de par sunt pe capul tau. Esti creat dupa chipul si asemanarea Mea.

Nu numai ca am planuri mari cu privire la tine, dar ti-am dat si abiltatile necesare pentru a le implini si ceea ce-ti dau Eu nu-ti poate lua nimeni, insa nu neglija aceste daruri. Nu uita sa le exersezi si sa le pui in practica, zilnic.

Fii linistit, caci am inceput o lucrare buna in tine si o voi duce la bun sfarsit, pentru ca intotdeauna termin ceea ce am inceput. Cuvantul Meu cu privire la tine este daltuit pentru totdeauna in Cer, iar dedicarea Mea pentru tine este eterna!

In viata vei infrunta furtuni, vijelii chiar, insa inveseleste-te, pentru ca i-am luat diavolului puterea de a te distruge.

Nu uita ca atunci cand esti in stramtorare, Eu sunt aproape de tine; si te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Cata bucurie as avea sa-mi dai toate durerile tale, toata deznadejdea si amaraciunea din sufletul tau! Sa-mi dai toate temerile si ranile provocate de cei din jur! Sa-mi dai toate esecurile tale, neimplinirile din viata ta, care te apasa si nu te lasa sa fii fericit!

Cand esti coplesit de aceste probleme si nu ai la cine sa te duci, la cine sa cauti alinare, vino la Mine, vino la Tatal tau, caci voi fi stanca ta de adapost si turnul tau de scapare! Chiar de vei cadea din cand in cand, nu vei fi rapus, pentru ca esti in palma Mea. Te inconjor pe dinapoi si pe dinainte si Imi pun mana peste tine!...

Da. Eu intind mana si te smulg din noianul de incercari si te redau vietii. Iti luminez fata cu zambetul Meu, iti pun in ochi stralucirea dragostei Mele divine, in gura cuvintele indurarii Mele si pe buze o cantare noua!

Iti inaripez pasii cu bunatatea Mea, mainile ti le incarc cu facere de bine. Chiar si dorul tau nespus, care te chinuie, il imbrac cu indelunga rabdare, iar gandurile ti le inseninez cu iubirea Mea.

Inima ta inspaimantata am luat-o in causul palmelor Mele si va rezista. Am acoperit-o cu sarutul rastignirii, am stropit-o cu dimineata Invierii si am suflat peste ea duh de viata noua!

ESTI AL MEU! ESTI CREAT SI RASCUMPARAT DE MINE!

De aceea, te rog pastreaza pentru Mine primul loc in viata ta, ca sa fiu bucuria si desfatarea ta. Daca vei face asa, nu iti voi ramanea dator, ci iti voi da toate cele de trebuinta.

Cu dragoste,
Tatal tau"

*

E-mail: [email protected]