Capătă-ţi vederea!

Capătă-ţi vederea

Marcu 10:46-52

„Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon, cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum, şi cerea de milă.

El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

Isus S-a oprit, şi a zis: „Chemaţi-l!”. Au chemat pe orb, şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”

Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.

Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabunii,” I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.”

Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.”

Cu siguranţă că au trecut foarte mulţi oameni pe lângă orbul Bartimeu în fiecare zi, pentru că în fiecare dimineaţă, după ce se trezea din somn, era adus şi aşezat lângă marginea drumului, unde, aşa cum spune Cuvântul Sfânt în versetul 46, „cerea de milă.”

Ce speranţe, ce aşteptări poate avea un om care s-a născut orb, sau unul care poate pe parcursul vieţii, dintr-un motiv sau altul şi-a pierdut vederea?

Ar putea un asemenea om să mai spere la o viaţă normală? Ar putea măcar spera să-şi recapete vederea? Numai o minune dumnezeească mai poate face lucrul acesta. Nici chiar Bartimeu nu se gândea la o asemenea posibilitate. Tocmai de aceea el stătea lângă drum şi cerşea de milă, orice altceva înafară de vedere. Fiind lipsit de unul dintre cele mai necesare simţuri, vederea, am putea spune că era privat de 90% din informaţiile pe care un om poate să le primească din mediul înconjurător. Doar 10% i-au mai rămas prin auz, miros, gust, pipăit, însă ce putea să facă doar cu atâta?...

   Dar, stai puţin!

   Parcă se aude un vuiet de paşi. O gălăgie care se apropie tot mai mult. De ani buni, de când stă şi cerşeşte lângă drum, Bartimeu nu a mai auzit aşa ceva.

   Ce este? A întrebat orbul Bartimeu. Ce se întâmplă?

   Cineva din apropiere îi răspunde peste umăr: Trece Isus.

   Se poate? Trece chiar pe aici Isus Fiul lui David? Eu am auzit că face minuni şi că toţi cei ce au venit la El au fost vindecaţi.

   Parcă nu-i vine să creadă urechilor. Este chiar Isus? Zarva se apropie tot mai mult. Da! Este chiar aici.

   „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

   Isus se opreşte. Atâta norod era în jurul Lui. Unii Îl întrebau una, alţii alta. Alţii stăteau de vorbă între ei. Era multă zarvă în jurul Domnului Isus. În toată gălăgia aceasta, cineva are un strigăt mai aparte. Cineva rosteşte Numele: ISUS, de data aceasta nu din curiozitate, ci dintr-o nevoie şi dintr-o durere adâncă.

„Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine.”

   Strigătul lui Bartimeu nu este un strigăt oarecare, ci este un strigăt care iese dintr-o inimă îndurerată, dar în acelaşi timp este o cerere făcută cu credinţă: „Să-mi capăt vederea.”

   Solomon a cerut înţelepciune şi Domnul Dumnezeu i-a dăruit înţelepciune din belşug.

   Cananeanca a cerut vindecarea fiicei ei şi Domnul i-a vindecat fiica.

   Sutaşul roman a cerut vindecarea robului său şi Domnul i-a vindecat robul.

   Moise a cerut de la Domnul să-l însoţească pe el şi pe poporul său prin pustie şi Domnul l-a însoţit ziua înrt-un stâlp de nor, care îl apăra de arşiţa soarelui iar noaptea într-un stâlp de foc care îl încălzea în nopţile friguroase.

   Mai târziu David scrie în Psalmul 121:6 Când Îl ai pe Domnul de partea ta şi te încrezi în dumnezeirea Lui. „Soarele nu te va bate ziua şi nici luna noaptea.”

   Orbul Bartimeu ar fi putut să ceară orice de la Domnul, pentru că al Lui este pământul cu tot ce cuprinde el. Psalmul 24:1. „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” Ar fi putut să ceară aur, sau o casă, sau o familie care să-i poarte de grijă pentru ca să nu mai fie nevoit să cerşească, sau ar fi putut să ceară pâine pentru fiecare zi. Dar la întrebarea Mântuitorului din versetul 51: „Ce vrei să-ţi fac? Bartimeu a răspuns scurt şi cu credinţă: „Să-mi capăt vederea.”

   Suflete drag, mă rog Domnului, ca astăzi când citeşti rândurile acestea, să-ţi deschidă ochii inimii ca să vezi cât de mult te-a iubit, dându-Şi viaţa pentru răscumpărarea ta din robia grea a păcatului. Spune-I Domnului în rugăciune: Doamne, Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta.

   Îţi mulţumesc pentru că Te-ai jertfit pentru mine. De astăzi înainte, vreau să Te urmez pe Tine, aşa cum a făcut şi Bartimeu după ce L-ai vindecat.

   Mă rog să-ţi capeţi vederea.

   Amin.