Cand ochii celor mai multi sunt inchisi

Biserica Lui Dumnezeu de pe planeta Terra, fondata in ziua Cinzecimii, este Mireasa care va fii rapita in ziua cea mare a lui Dumnezeu. Dealungul timpului crestinii au avut ochii atintiti la cer, asteptand venirea mantuitorului. Se spune ca ei se opreau si se uitau spre cer, crezand ca vine Domnul. Manati de aceasta aspiratie au dat totul pentru misiune. Pavel, care era sigur ca venirea Domnului Isus are sa fie in timpul vietii lui 1Tesaloniceni 4:17, Petru, Ioan, Hudson Taylor, Jonathan Edwards, Jim Elliot, Leonard Ravenhill si altii au avut ochii deschisi si au inteles urgenta pregatirii Bisericii pentru rapire si urgenta propovaduirii Evangheliei mantuirii. Biserica in originar astepta cu nerabdare rapirea, asta i-a determinat sa faca totul pentru Evanghelie, asta i-a determinat sa moara pentru Domnul, sa se "boteze pentru cei morti 1 Corinteni 15:29"-sa aleaga pe Domnul chiar daca stiau ca prin asta isi asigurau biletul pentru arenele romane. Prin pesteri si catacombe, prin paduri si casute ascunse de ochii securitatii crestinii cu ochii spirituali deschisi au cautat pe Dumnezeu.

Generatiile au trecut, timpul si istoria au consemnat faptele eroice si pline de pasiune ale crestinilor secolelor precedente. S-a observat insa implinirea cuvintelor scrise de Pavel in a doua scrisoare adresata lui Timotei, in capitolul 3 "Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi... ", iar aici este o descriere a oamenilor cu ochii inchisi. Traim o vreme cand asemenea lui Eli, batranul preot din Israelul vechi, ochii multora incep sa se incetoseze, ajungand la orbire spirituala. Cei mai multi crestini astazi cauta foloasele lor, doar din cand in cand, siliti de predicile cu cerinte de caritate, mai dau cate ceva pentru Dumnezeu.

Casele noastre se ridica tot mai mult dupa modelele arhitecturii moderne, iar "casa" lui Dumezeu e tot mai mica. Tot mai putini oameni se convertesc in orasele si localitatile noastre, iar noi ne vedem de ale noastre. Problema ucenicizarii o lasam in seama catorva grupuri de slujire, unor pastori, prezbiteri, diaconi si evanghelisti si a unor misionari. Rugaciunile pentru misionari si pentru evanghelisti sunt rare, iar tot la fel de rare si strangerile de fonduri pentru agentiile de misiune. Avem bani pentru noi si pentru nevoile noastre, investim in educatia noastra si a copiilor, dar prea putin in lucrarea de misiune. Consideram o lacomia strangerea de bani pentru agentiile cultelor, de parca am apara lucrarea lui Dumnezeu, dar ne inselam aparand lacomia sufletului nostru.

In mijlocul acestei generatii care isi vinde pasiunea retelelor sociale, la sala, la seriale si filme se aude, totusi, chemarea la SLUJIRE. Cand lumea se indreapta spre pierzare, cand biserica isi pierde scopul si tinta, e nevoie de intoarcere la origine, o reforma a crestinismului, o recastigare a identitatii crestine. Timpul este atat de scurt, lupta este atat de solicitanta incat nu mai putem sta in nepasare. E novoie de tine, suflele drag, sa intelegi chemare lui Dumnezeu pentru tine. Chemare Lui e o chemare la sfintire, la a iti traii viata pentru el, pentru scopurile Lui. Daca tu nu traiesti doar pentru folosul tau, atunci fii sigur ca nici Dumnezeu nu va fi doar pentru scopurile Lui, ci il intereseaza si foloasele tale, nevoile tale.

Lumea are nevoie de tine, sufletele aflate la rascruce de drumuri au nevoie de cineva care sa le arate drumul. Tu ai fost chemat sa te bucuri de lucrarea lui Dumnezeu desfasurata in tine, dar trebuie sa o lasi si sa ajuti sa se desfasoare si in altii. Esti responsabil de pierzarea altora. Daca simti ca ti-ai pierdut dragostea si focul pentru Dumnezeu, atunci fa o rugaciune de marturisire si ia o hotarare sincera pentru pocainta. Apoi incepe sa faci ce spune Biblia.