Cand binecuvantarea seamana cu blestemul

27:14 „Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă este privită ca un blestem.”

Situaţia aceasta se referă atunci când cineva este puţin invidios pe tine pentru ceva. El îţi face urări în auzul tuturor deşi tu eşti doar la începutul acelui lucru, la începutul acelei relaţii şi urarea lui, numai a dorinţă de bine nu sună. Mai degrabă ar dori să nu poţi avansa în acel lucru sau să se strice acea relaţie. Prin vorbele lui dovedeşte că este la curent cu toate ştirile despre tine, că-ţi poartă grija, lucru care nu este bun. Această urare prea de dimineaţa unei situaţii poate destabiliza acea situaţie, de aceea ai grijă şi la aspectul acesta. Îmi amintesc cum odată un tânăr a început să discute cu o fată iar o altă fată l-a şi întrebat repede dacă este adevărat ce-a auzit de la alţii că vrea să se însoare. In timpul nopţii el a visat apoi că unii dădeau cu pietre după el, adică cu vorbe. Mai bine nu spune nimic ci vezi-ţi de treburile tale, iar dacă poţi să dai o mână de ajutor, fă lucrul acesta dar cu sinceritate şi nu te arăta în faţa tuturor.