Binecuvântare sau criminal în serie?

Un articol despre criminali. Dar nu despre cei din filme sau cei promovaţi la ştirile de la ora 5. Aici e vorba chiar despre cel care citeşte acum aceste rânduri, adică despre tine. Sper să greşesc şi să te afli în a doua categorie: a celor care dau viaţa.

Să mă explic, biblic, ca să nu mă acuzi că bat câmpii. Arma albă cu care poţi să ucizi zilnic o porţi cu tine mereu: limba ta.

Cu ea, spune Isus, poţi să-i spui aproapelui tău „prostule" şi te transformi în ucigaş. Tot El ne zice să ne temem mai mult de cei care distrug suflete decât de cei care îţi pot doborî trupul, iar sufletul de cuvânt este înviat şi tot prin cuvinte poate fi ucis.

"Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.", zice Petru.

Când bârfeşti, ale cui cuvinte otrăvitoare le vorbeşti? De ce să mai vorbeşti de păcatul altuia, când acesta a fost de mult timp iertat de Dumnezeu, şi să aduci tu aminte de ceea ce El a uitat?

Din dragoste pentru aproapele sau pentru confortul Conştiinţei tale ce-ţi şopteşte perfid: "eşti tu păcătos, dar uite la asta ce căzut e". Fă un test: aruncă o privire în biserică şi aminteşte-ţi pe câţi i-ai vorbit de rău sau de bine, iar concluzia îţi aparţine: criminal (poate în serie?) sau binecuvântare?

O armă pentru unii, un pansament pentru alţii. Dacă, iată, „un foc mic ce pădure mare aprinde", bine ar fi ca focul limbii noastre să ardă urâtul din noi şi să scoată la lumina frumosul, chipul lui Dumnezeu din alţii.

„Domnul mi-a dat o limbă ascuţită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare" spune Isaia. Dacă nu ai cuvinte de Dragoste pe buze, muşcă-ţi limba şi taci.

Când te trezeşti mâine dimineaţă, aminteşte-ţi că ai cu tine un instrument ce poate fi letal sau vital pentru cei din jur.

Eşti terorist cu „bomba" mereu ataşată de tine, şi astfel oamenii te doresc absent (când totuşi eşti prin preajma devii suspect), sau înger imaculat ce împrăştie aievea Cuvintele Domnului.

Depinde de tine, de altarul pe care îţi aşezi ziua ce vine. Oricum, „în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit."

Deci vorbeşte despre păcatul altuia, în loc să-l ajuţi, şi astfel devii din judecat judecător, iar cuvintele-ţi vor fi osânda, pentru că ceea ce spui oglindeşte ceea ce eşti... „căci din prisosul inimii vorbeşte gura"...

Ai două urechi, doi ochi şi o singură limbă. Poate că Dumnezeu vroia să-ţi dea de înţeles că trebuie să priveşti lumea din jur şi s-o asculţi de două ori mai mult decât vorbeşti despre ea, să fii "grabnic la ascultare şi încet la vorbire"...

P. S. Acest articol mi se adresează în primul rând mie. Sper că nimeni altcineva să nu se regăsească în el şi astfel să-l fi scris degeaba.