Barnaba, un om de bine

„Urmați-mă pe mine, fraților, și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveți în noi.” (Filipeni 3:17) În Scripturile Noului Testament poți întâlni o seamă de oameni a căror viață se constituie în pilde pentru noi. Bunăoară, pelângă Domnul Isus care este modelul nostru de viață suprem, întâlnim; pe Toma, care se îndoiește ca nimeni după el să n-ofacă; pe Nicodim, omul bun care are nevoie de nașterea din nou; pe Corneliu, ofițerul roman temător de Dumnezeu; pe Lidia, ofemeie de afaceri care se întoarce la Dumnezeu. Din mulțimea de personaje pozitive, personal îl apreciez în mod deosebit peBarnaba. Deși Barnaba nu face parte din numărul apostolilor Domnului, este menționat în Noul Testament de 29 de ori. Numele luiadevărat era Iosif, era un levit de neam din Cipru, dar frații i-au schimbat numele în Barnaba care însemnează „fiulmângăierii”, poreclă inspirată probabil de caractrul său. Prima oară când este menționat se spune despre el că a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, și i-a pus la picioarele apostolilor. (Fp. Ap. 4:36-37) La început Biserica se susținea din dărniciabenevolă a credincioșilor. De ce Barnaba este menționat nominal? Poate darul lui a fost mai mare. Sau, poate inima cu care adăruit a fost mai mare. Dumnezeu se uită și la cât dăm și la cum dăm pentru lucrarea Lui. În Fapte 11, cu 24, n-i se face o prezentare mai generoasă a lui Barnaba. Aici n-i se spune că era un om de bine, plin de DuhulSfânt și de credință. // Om de bine! Sunt oameni și oameni. Unii răi, negativiști, bârfitori, scandaligii. Alții buni, pozitivi, careaduc pacea cu ei. Un așa om era Barnaba... // Plin de Duhul Sfânt! Secretul vieți creștine reușite este plinătatea Duhului. ÎnBiserică toți cei mântuiți au Duhul Sfânt. Însă este una să ai Duhul Sfânt și alta să fi PLIN, să fi umplut, să fi controlat deDuhul Sfânt... // Și de credință! Credință? În ce fel? După cum vom vedea imediat, acolo unde cei mai mulți vedeau obstacole, Barnaba vedea oportunități. Astfel este credința autentică în Dumnezeu. (Iosua și Caleb la Cades ne sunt exemple - Numeri14:6-9) Barnaba, având probabil calități native de mentor, s-a ocupat de Saul din Tars. (Fp. 9:26-27; 11:25-26) Încreștinarea lui Saula fost un miracol care i-a făcut pe mulți să se îndoiască și să se temă de el. Barnaba a văzut altfel convertirea celui care maiînainte prigonea Biserica. A văzut în Saul nu omul care a fost, ci omul care poate fi. O părticică din ce a ajuns mai târziuApostolul Pavel se datorează și lui Barnaba. // Barnaba încurajează Biserica din Antiohia. (Fp. 11:19-23) La vestea venită laIerusalim că și neamurile au primit credința, Biserica trimite la Antiohia, loc ce avea să devină centrul creștin pentru o bunăbucată de vreme, pe Barnaba. De ce pe el și nu pe altul, ne putem lesne închipui... // Barnaba îi dă o a doua șansă lui IoanMarcu. (Fp. 15:37-39) În cursul primei călătorii misionare, care-i avea în frunte pe Pavel și Barnaba, datorită greutăților, tânărul Marcu părăsește echipa. În a doua călătorie Barnaba dorește să-i ofere o nouă șansă. Pavel nu este de acord. Istoria adovedit că Barnaba a avut dreptate. Acum, frate și soră, probabil cunoști că scrierea cărții Faptele Apostolilor nu este încheiată. Dacă ar fi ca Duhul Sfânt săadauge la ea și biografia mea sau a ta; ce ar consemna? ... Ce poreclă am primi? ... Prin ce ne-am remarca? ... Despre Eutih se spune că a adormit în timpul unei predici; despre Tabita se spune că era o femeie care făcea o mulține de fapte bune; despre Anania și Safira se spune că au mințit pe Dumnezeu; despre temnicierul din Filipi se spune că s-a bucurat cu toată casa lui pentru că acrezut; ... CE SE POATE SCRIE DESPRE MINE? ... DAR, DESPRE TINE? ...