Aventura Umblării

AVENTURA UMBLĂRII 

           Este o adevărată aventură pentru părinţi atunci când copiii încep să umble. Îmi aduc foarte bine aminte de băiatul nostru mai mic, Paul, care a fost un bebeluş foarte cuminte, stătea unde îl puneai şi se juca liniştit, apoi, după un timp, a început să se târască de pe păturica lui şi trebuia să-l urmărim cu mai multă atenţie. Dar şi asta a durat foarte puţin pentru că într-o bună zi a început să stea copăcel şi în câteva zile totul s-a schimbat, casa noastră frumos aranjată nu a mai fost aceeaşi, bibelourile au dispărut ca prin farmec, cărţile au emigrat pe raftul de sus al bibliotecii, într-un cuvânt, viaţa noastră s-a schimbat căci Paul a început să umble. Fără glumă! Bună ziua, dragi prieteni, sunt Ştefan Tohatan şi în ediţia de astăzi a Cuvântului Pozitiv aş vrea să vă vorbesc despre: AVENTURA UMBLĂRII! 

          Este în acelaşi timp distractiv, dar şi instructiv să urmăreşti performanţele unui copil în primele sale luni de viaţa. Mai întâi încep să nu se mai mulţumească cu mâncare pentru bebeluşi, încep să se uite foarte atent la lingura cu care mănâncă cei mari şi îti dai seama că vor şi ei aşa ceva, apoi nu mai vor să mănânce din mâna ta, vor să mănânce singuri şi vă puteţi imagina ce iese de aici...

          Curând vor începe să umble în patru lăbuţe prin casă sau să se târască dintr-un colţ al camerei în celălalt, dar nici asta nu-i va mulţumi pentru că vor vrea să umble, la început ţinându-se de mâna ta, iar până sa-ţi dai seama, o iau la fugă înaintea ta şi aventura începe... Vedeţi, un copil sănătos nu este niciodată mulţumit să rămână la acelaşi nivel. Şi, în mod analog, aşa se întâmplă şi cu un copil al lui Dumnezeu care este sănătos şi se dezvoltă normal. Din nefericire însă, prea mulţi dintre copiii lui Dumnezeu au ajuns la un anumit stagiu care li se pare satisfăcător şi stagnează aici. Nu prea sunt interesaţi în a se hrăni spiritual... Prea mult depind de alţii ca să-i hrănească...

         Atunci când se mişcă, înaintarea lor este un fel de tărâş spiritual şi se complac aşa pentru că văd şi pe alţii făcând exact la fel. Vedeţi, ca şi părinţi suntem foarte fericiţi să observăm o evoluţie pozitivă în creşterea copiilor noştri, că sunt nerăbdători să atingă următorul nivel, de fapt, am fi chiar îngrijoraţi, şi pe drept, dacă nu ar fi aşa. Şi aşa este şi cu Tatăl nostru din ceruri... El vrea ca noi să creştem mai mult în fiecare zi... Poate că privind în inima ta, observi o oarecare agitare, o dorinţă pentru ceva mai mult. Viaţa ta este plină, însă nu împlinită.

         Scriitorul Epistolei către Evrei scria cititorilor săi, şi nouă astăzi, în cap. 5 v 12 şi în continuare, că ei care trebuiau „de mult să fie învăţători” aveau încă nevoie de cineva să-i înveţe cele dintâi adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca apoi, în cap 6 v 1, să-i îndemne să lase învăţăturile începătoare ale lui Hristos şi să crească spre cele desăvârşite. În Filipeni, cap 3, începând cu versetul 12, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi ne arată care trebuie să fie atitudinea unui copil al lui Dumnezeu care este sănătos: „... alerg înainte căutând să-L apuc întrucât şi eu am fost apucat de Christos Isus... eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Christos Isus...”   Poate că de mult continui să mergi cu aceeaşi viteză domoală în timp ce alţii trec pe lângă tine, te mulţumeşti cu mediocritate, un fel de târâş-grăpiş...

          Şi totuşi în inima ta ai dori mai mult... să ştii că această dorinţă este de la Dumnezeu... El are aşa de mult să-ţi ofere... Este timpul să te ridici pe înălţimea genunchilor şi să zici: „ Doamne, nu mai sunt mulţumit cu starea mea, vreau să părăsesc acestă stare de lâncezeală spirituală, vreau să Te cunosc mai mult decât Te-am cunoscut până astăzi... vreau să iau în serios citirea zilnică a Cuvântului Tău, rugăciunea şi părtăşia frăţească... vreau ca viaţa mea să-Ţi aparţină aşa cum nu Ţi-a aparţinut până acum...” această rugăciune simplă poate să fie rampa de lansare, de „aruncare înainte” spre ceea ce Domnul are pregătit pentru tine începutul unei noi aventuri spirituale...                                                                                

     Ştefan Tohatan                                        

     [email protected]