Astăzi,fii recunoscător pentru ceea ce ai!

http://intrebarileinimii.blogspot.com/

"Dacă aş avea maşina aceea,atunci aş fi fericit şi mulţumit.".De câte ori nu am auzit pe cineva care a venit cu un astfel de argument,ca să-şi scuze nemulţumirea?Sau poate chiar şi noi am folosit o scuză de genul ca să scăpăm ieftin în faţa nerecunoştinţei.Dar,haide să privim în jurul nostru.
Azi dimineaţă când ne-am trezit,a fost nevoie de cineva ca să ne dea jos din pat,sau am putut să mergem pe picioarele noastre până la baie,unde am avut apă şi un săpun?Când am mers în bucătărie,am găsit pâine pe masă,sau am fost nevoiţi să răbdăm foamea?Ai ştiut că în Haiti,un copil mănâncă un prânz la trei zile?

Poate ţi se pare normal să ai mâini şi picioare,să ai pâine pe masă şi un pat numai al tău.Ce să mai vorbesc atunci de faptul că e absolut la ordinea zilei ca soarele să iasă ca un mire din camera sa de nuntă în fiecare dimineaţă,special pentru a-ţi lumina ţie ziua.Mai are oare rost să-ţi vorbesc atunci şi despre copacii care trebuie să facă fructe?Nu...sunt lucruri "perfect normale"!Adevărul este că,ne-am obişnuit cu toate şi suntem nemulţumiţi.Nu mai suntem recunoscători pentru bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi,care se reînnoieşte în fiecare dimineaţă prin faptul că o nouă zi este pe cale să înceapă.Nu mai privim entuziasmaţi la milioanele de stele care sunt pictate pe cer de Artistul nostru,doar pentru că este "perfect normal" să fie aşa.

Ce trist este că am ajuns să fim atât de obişnuiţi cu ceea ce avem.Să băgăm tot timpul de vină şi să batem cu pumnul în masă că ne dorim tot mai mult.Trăim mereu cu privirile încruntate şi cu urechile ciulite la toate mizeriile de la TV şi la toate vorbele din popor.Am uitat să mai zâmbim şi nu mai ştim să apreciem ceea ce avem,doar pentru că "fiecare om are acele lucruri".De accea am ajuns într-o stare de plâns şi cu nemulţumirea în suflet.Cum ne putem aştepta ca bunul nostru Dumnezeu să ne dea mai mult,dacă noi nu putem fi în stare să apreciem ceea ce avem deja din belşug?Cum putem pretinde că El este un Dumnezeu rău,dacă noi suntem aceia care ne împietrim inimile?

A venit timpul dragilor să apreciem ceea ce avem!Să ne uităm mai bine în vieţile noastre şi să zâmbim la vederea soarelui pe cer.Să ne deschidem ochii şi inimile înspre toate binecuvântările din viaţa noastră.De ce alţii sunt mulţumiţi cu puţinul pe care-l au,iar ceilalţi se miră când aud asta?Ne-am prea obişnuit să fim nemulţumiţi şi să vrem tot mai mult.Să credem că mai mult înseamnă mai multă fericire.Avem părinţi,avem copii,avem case,avem pâine pe masă...şi avem un DUMNEZEU care este dispus să ne dea mai mult de-atât.Dar nu are de gând Să o facă decât atunci când vom învăţa să fim mulţumiţi şi recunoscători pentru ceea ce avem!Până atunci,putem să ne punem nemulţumirile în cui.