Ascultarea voii Tale

Ascultarea voii Tale

Mă aşez în genunchi şi aştept să-mi vorbeşti, Domnul meu.

Te pot auzi în liniştea din lăuntrul meu când furtunile vieţii par de neliniştit. Cu Tine am învăţat să las tăcerea să vorbească; nu credeam că Te pot înţelege astfel. Dar Tu eşti surprinzător în formă – lucrezi după bunul plac, atât de diferit! Nu Te încadrezi în forme şi tipare. Eşti unic în tot ceea ce faci.

Uneori îmi vorbeşti prin împrejurări. Ĩn zgomotul trudei zilnice învăţ să deosebesc glasul Tău. Ĩn închisorile vieţii, clădite din ziduri şi porţi de fier, aleg să Te ascult… Şi atunci când plec urechea la vocea Ta, ascultarea voii Tale dărâmă pereţii închisorii inimii mele.

Deseori Te văd în natura care mă înconjoară; îmi lipesc privirea de flori iar gingăşia lor şi frumuseţea culorilor îmi vorbesc despre Tine. Şipotul izvoarelor îmi spune şi el despre Tine. Măreţia munţilor încă vorbesc de atotputernicia Ta.

Alteori îmi vorbeşti prin oameni. Sfatul înţelept, aprecierea, mustrarea aş vrea să le pot accepta ca de la Tine.

Tu vorbeşti fiinţei mele prin Cuvântul Tău, Biblia. Citindu-l şi urmându-l zi de zi, el luminează cărarea mea prin desişurile vieţii precum o candelă de folos aprinsă în noapte.

Te aud, Domnul meu şi Te văd în orice moment al vieţii. Tu îmi porţi paşii pe căi nebănuite, chiar şi atunci când mă cred părăsită şi neajutorată. Ĩmi îndrepţi fiinţa, gândul şi visul spre cerul Tău pentru a-mi petrece veşnicia cu Tine. Vorbeşte-mi, Doamne, căci Te ascult!

Cristina Magdalena Frâncu