Ancorată în Cuvântul Tău

Ioan 4 :1-42: Samariteanca: să nu-mi mai fie sete; să nu mai car apă pentru oamenii care nu îmi aparţin; să nu mai caut împlinirea în altă parte; "mi-a spus tot ce am făcut"...

Doamne, iubirea Ta e în mine, vreau să o las să crească, să facă rod.

Încinge-mă cu puterea dreptăţii, cu integritate şi curajul de a rămâne fermă, adânc ancorată în Cuvântul Tău.

Deschid tremurândă pumnii în care ţineam strâns comoara mea cea mai de preţ.

Mă doare să văd cum i-am umbrit din strălucire, sufocând-o cu umanitatea care îmi încleştează fiinţa.

E frig şi arde sufletul meu, uneori mă simt sfâşiată între vinovaţie şi dorinţă.

Nu vreau să Te rănesc, Iisus, pentru că ştiu că, rănindu-Te, mă rănesc pe mine.

Îmi deschid pumnii în care ţineam strâns de comoara mea.

O aşez la crucea Ta, împreună cu inima mea pâlpâind, dar cred... da, cred că tot ce-i bun şi desăvârşit vine de la Tine.

Te las să-i redai strălucirea, să o modelezi sau să mi-o iei, dacă am deţinut-o pe nedrept.

Nu vreau să mai duc apă oamenilor care nu-mi aparţin.

Nu vreau să investesc suflet acolo unde nu are ce căuta sufletul meu.

Mă opresc la crucea Ta şi aştept mângăiere... Doare şi nu ştiu ce doare.

E necredinţă sau mă îndrept spre o direcţie greşită?

E frică de necunoscut sau păcatul neascultării?

Comoara e la crucea Ta.

Tu ştii cât am investit în ea, ştii cât de preţioasă e, dar nu mai pot.

E prea greu să o păstrez şi nu vreau să o distrug, o las şi aştept răspunsul Tău.

Dacă binele ei e în altă parte, în alt context, dă-mi putere să mă rup de ea.

Oricât ar durea renunţarea sau oricât ar nelinişti păstrarea ei, dă-mi putere să aleg drept.

Visul Tău pentru mine e mai puternic decât visul meu efemer.

Dacă visul meu se contopeşte cu planul Tău, vreau să-l cresc identificat în Tine.

Inima, chiar şi frântă, să poată merge înainte în a străluci apoi întreagă pentru Tine.

În slăbiciune, fă-mă desăvârşită; din slăbiciuni fă tăriile mele.

Curăţeşte-mă în focul sfinţeniei Tale, încearcă-mă pentru a mă creşte spiritual.

Încă sunt o piatră tare, care nu se lasă  mereu modelată.

Sunt o piatră care, sub impulsul umanităţii, uită să mai iubească.

Nu vreau să mă ţină nimic mai mult decât dragostea de Tine, ci toată să izvorască din ascultarea de Tine.