Alege biruinţa în încercări

Atunci când eşti doborât şi crezi că eşti la pământ şi te simţi singur, Dumnezeu este lângă tine, ba mai mult, El este în inima ta. El, în acele monente, te ţine pe braţe, strâns la pieptul Lui, ca să fii mai aproape de inima Lui. Poate nu simţi prezenţa Lui sau poate te simţi departe de El. Atunci încearcă să asculţi ceea ce vrea El să-ţi spună prin Cuvântul Său, pentru că El sigur are ceva să-ţi spună. Atunci când eşti în încercare şi nu numai, ci tot timpul, citeşte din Cuvântul Său, roagă-te şi spune-I Domnului problemele şi durerile tale, spune-I Lui ce te apasă, căci El te ascultă şi ia aminte la ceea ce tu Îi spui. Roagă-te şi spune-I Lui toate gândurile tale, spune-I tot ce ai pe inimă Domnului, eliberează-te de ele şi te vei simţi liber, plin de pace şi bucurie. În primul rand, priveşte la Isus şi ascultă-L; de multe ori trebuie să ne oprim şi să învăţăm să-L ascultăm.

Din fiecare încercare, încearcă să înveţi ceva bun. Pentru că El vrea să te modeleze, să te şlefuiască, cioplească, să fii aşa cum Îi place Lui să fii. Putem spune că încercarea este "mama" maturizării, învăţării, creşterii spirituale, modelării şi apropierii de Dumnezeu.

Nu uita că oamenii sunt ca lutul fragil, uşor de modelat, dar dacă nu este pus la copt, ars, el se sfărâmă când se usucă. De aceea şi Dumnezeu ne trece prin cuptor / încercări, ca să ne modeleze şi să ne formeze, să ne întărească, echilibreze, cimenteze în El. Când un vas este trecut prin cuptor, devine mai puternic, este mai rezistent, dacă pică, se sparge mai greu sau doar se ciobeşte, aşa este şi cu omul trecut prin cuptor / încercări, devine mai puternic. Noi trebuie să ne hrănim şi să fim însetaţi după El, după Cuvântul Său şi după neprihănire, ca să nu ne uscăm ca lutul care nu este trecut prin cuptor, să ne sfărâmăm şi să nu se aleagă nimic din noi, ci să umplem vasul cu Cuvântul Său. 

Dumnezeu ne modelează  şi ne trece prin încercări, pentru că vrea să ne facă un vas de o frumuseţe neegalabilă, de care El vrea să se folosească cu plăcere, un vas pe care să-l umple, încât să dea pe dinafară, ca să aibă din ce turna şi-n alte vase mai slabe sau aproape secătuite, ca apoi din nou să-l umple şi iar să se folosească de el şi de undelemnul din el, de puterea Duhului Sfânt din acea persoană. Ai putea chiar să iei încercările ca pe o binecuvântare; poate ziceţi că am înnebunit. Cum să iei încercările ca pe o binecuvântare? Bine, pentru că Domnul vrea să scoată şi să facă ceva bun, frumos, de valoare, din tine, ca tu să poti să fii o binecuvântare pentru cei din jurul tău. Nu te îngrijora de ziua de ieri, de greşeala pe care ai făcut-o, ci incearcă să o repari, apoi uită, căci toţi greşim, pentru că suntem oameni.

Nu te îngrijora nici de ziua de mâine, căci îţi ajunge câte ai pe cap astăzi. Învaţă să trăieşti în prezent, să-ţi îngropi trecutul şi să nu te mai întorci în el, ci să-ţi clădeşti viitorul în mâna de Tată a lui Dumnezeu (cum este un tată cu copiii lui, aşa este şi Dumnezeu cu tine, ba mai mult, El este întotdeauna bun şi îndurător, El face tot posibilul ca totul să fie şi să-ţi meargă bine) .

Scumpilor, vă las în mâna de Tată a unui Dumnezeu plin de dragoste şi compasiune pentru copiii Lui. Zâmbeşte când treci prin încercări, căci Dumnezeu este cu tine şi te ajută să ieşi biruitor întotdeauna din ele.

După încercare - vei ajunge mai aproape de Dumnezeu şi mult mai asemeni Lui, aşa cum vrea Dumnezeu ca tu să fii.

Încercarea credinţei, loialităţii, dragostei faţă de Dumnezeu.

După încercare - vei primi binecuvântări şi daruri din partea lui Dumnezeu. 

În încercări, Domnul vrea să-ţi încerce credinţa şi să te aducă mai aproape de El, cu fiecare treaptă pe care o vei urca la început.

Viaţa noastră este asemeni desenului de mai sus. "La început" - L-am cunoscut pe Dumnezeu şi am început să umblăm cu El, sfârşind prin legământul făcut în apa botezului (logodna noastră cu El), înaintând într-o cunoaştere şi descoperire crescândă, continuă, prin timpul nostru de părtăşie zilnic pe care îl acordăm Domnului, pentru a-L cunoaşte mai bine şi pentru a ne apropia tot mai mult de El, devenind asemeni Lui, în viaţa noastră de zi cu zi.

Ajungând la al doilea punct din viaţa noastră, după alegerea noastră de a-L urma toată viaţa, ajungem "la încercări". Încercările sunt îngăduite copiilor Domnului spre a-L cunoaşte mai bine pe Creatorul lor şi spre a se apropia mai mult de El. Dumnezeu îngăduie încercările în vieţile copiilor Lui, pentru că îi iubeşte şi pentru aceasta vrea să-i ajute să devină aşa cum Îi place Lui, să ajungă după placul Lui. Dar, din păcate, unii dintre noi nu văd aşa lucrurile, ci, poate, atunci când sunt în încercări, în loc să se apropie mai mult de Dumnezeu, mulţumindu-I şi pentru astfel de stări, în care ar trebui să fie conştienţi că Domnul îi modelează, ei se răzvrătesc şi se întorc împotriva lui Dumnezeu, luându-L la întrebări (de ce, Doamne, mai trebuie să trec şi pe aici? chiar eu? de ce?), neînţelegând voia Domnului şi că, de fapt, aceasta este cea mai bună cale pentru ei de a-L cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu şi pentru a umbla pe calea aleasă de inima Domnului.

Dumnezeu, în încercări, ne călăuzeşte paşii spre ţinta la care vrea să ajungem. Atunci când o luăm "pe arătură", El mai îngăduie peste noi câte-o încercare, pentru a ne îndruma paşii pe calea pe care El vrea să o urmăm, nu pe calea pe care noi intenţionăm şi dorim să mergem. Pentru că El ştie ce este mai bine pentru copiii Lui, ca un tată cu copilul neascultător, pe care vrea să-l înveţe că joaca cu focul este periculoasă şi că se poate arde şi îi poate provoca răni ireparabile, îl lasă să atingă focul cu degetul, chiar dacă se va arde un pic, îi va trece. Acest lucru este îngăduit de tată, pentru că ştie că acea mică rană de la deget se poate vindeca şi copilul lui nu se va mai juca cu focul, care i-ar putea provoca răni adânci pe tot corpul, răni ireparabile.

Acum ar trebui să înţelegem dragostea de Tată a lui Dumnezeu, de ce îngăduie ca şi copiii Lui să treacă prin încercări aici jos pe pământ. Şi asta nu numai pentru a deveni mai ascultători de Tata şi împlinitori mai fideli ai Cuvântului Său, ci şi pentru a ne scuti şi salva de un chin veşnic din viaţa de apoi. De aceea El ne mai lasă să ne mai ardem câte un pic aici jos pe pământ, pentru a câştiga o veşnicie acolo sus, în cer, cu El.

Călătorind în această viaţă scurtă împreună cu El, vom învăţa ca, atunci când trecem prin încercări, să ieşim biruitori din ele şi triumfători împreună cu Domnul, şi asta dacă ştim să ascultăm de îndrumarea Lui şi, cu fiecare încercare prin care vom trece, ne vom apropia tot mai mult de Iubitul inimii noastre, ajungând să-L cunoaştem tot mai mult.

Din păcate, mai sunt oameni care, atunci când trec printr-o încercare, nu ştiu să vadă voia Domnului în acea încercare şi atunci staţionează şi după ce au trecut de încercare, ei tot la acelaşi nivel au rămas şi nu au mai înaintat deloc, nici măcar un pas, pentru că nu au înţeles că, după acea încercare, Dumnezeu avea ceva mult mai bun şi de valoare, pregătit pentru ei.

Dar aceste persoane mai au ocazia să se aproprie de Dumnezeu atunci când va urma o altă încercare şi vor hotărî să nu rămână tot pe aceeaşi poziţie şi, chiar dacă vor înainta puţin, ele vor înainta şi totuşi nu vor rămâne pe loc, complăcându-se în starea prezentă, pentru că îşi doresc mai mult de la viaţă, de la ei şi de la Dumnezeu. Şi chiar dacă mai greu decât primul exemplu de oameni, ei vor ajunge să ducă la sfârşit planul lui Dumnezeu, sau poate nu în totalitate dar, într-un final mai "lălăit" un pic, vor reuşi şi totuşi nu îi putem compara cu cei din al treilea exemplu, de mai jos, dar nici cu primul exemplu de oameni, pentru că ei diferă.

Al treilea fel de oameni sunt aceia care, după o încercare, în loc să înainteze în credinţă, dau înapoi şi se afundă mai rău în necazurile şi problemele lor, se depărteaza mai mult de Domnul, şi asta pentru că nici înainte de încercare, nici în timpul încercări ei nu au ştiut să se încreadă în Dumnezeu cu adevărat şi nu au învăţat să vadă măreţia şi puterea Lui, ci numai "nevrednicia Lui", pe care o vedeau prin ochii firii lor. Văzându-se pe ei nevrednici şi neputincioşi, au început să Îl vadă şi pe Dumnezeu la fel. Deşi prin foarte mici eforturi, după încercări şi după ce au ajuns la pământ, ei revin la linia de plutire, dar rămân aici şi nu vor să înainteze, pentru că, zic ei, se simt bine în starea în care se găsesc, pentru că pot face ce vor şi ce le place lor. Acest tip de oameni sunt aceia care vor să îşi conducă viaţa cu propriile lor mâini şi care cred că de unii singuri vor reuşi în viaţă.

Mulţumiţi de această stare, ei nu-şi încredinţează total viaţa în mâna Domnului, încredinţându-I Lui fiecare domeniu din vieţile lor, ci doar părticele, sferturi şi jumătăţi din vieţile lor. Dar Dumnezeu nu se mulţumeşte cu sferturi sau jumătăţi, El vrea totul, pentru că El odată S-a jertfit întru totul pentru noi, şi noi ar trebui să ne dăm seama că Îi suntem şi noi, la rândul nostru, datori cu întreagă viaţa noastră, nu numai cu jumătăţi.

Acest ultim exemplu de oameni se menţin aproape de linia de plutire, care nu stii când se vor scufunda şi nu fac tot posibilul de a înainta tot mai mult în cunoaşterea Lui şi nu se luptă pentru a ajunge desăvârşiţi şi pentru a duce planul lui Dumnezeu la bun sfârşit, ci ei se mulţumesc cu starea în care se află şi nu se mai zbat pentru mai mult, pentru o viaţă mai bună cu Iubitul inimii lor. De fapt, aceste persoane nu ştii când sunt cu lumea sau când sunt cu Dumnezeu, căci ei le vor pe amândouă, dar Dumnezeu nu le acceptă pe amândouă. Ori eşti în totalitate al Lui, ori deloc.

Noi, ca şi copii credincioşi ai Tatălui, trebuie să fim ca luptătorii din primul exemplu, în care să ne trăim viaţa, urcând tot mai sus în cunoaşterea Sa şi devenind tot mai mult asemeni Lui şi după placul Lui, apropiindu-ne tot mai mult de El, indiferent câte încercări ne stau în faţă, pentru că ştim că Domnul este de partea noastră şi că El nu va îngădui niciodată peste noi vreo încercare care să fie peste puterile noastre şi căreia să nu îi rezistăm. Gândindu-ne că El este cu noi în fiecare încercare, că este alături de noi, Îl vom lăsa pe El să ne scoată biruitori pe palmele Lui din acele încercări. Trăind aşa cu Dumnezeu, acceptând voia Sa cu privire la viaţa noastră, vom descoperi că viaţa are un sens şi este chiar frumoasă.

Deci învaţă să trăieşti cu Isus, biruind încercările şi greutăţile pe care viaţa ţi le va scoate în cale.

Scuze că desenele nu s-au putut trimite ca să le vedeţi, era un desen de genul rezultatului de la analizele de inimă sau cum desenează copiii mici un fulger; sper să vi-l puteţi imagina. E vorba de urcuşurile şi coborâşurile din viaţa unui om. Ok. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!

Adriana Vlas