Aici se vorbeşte...

... Şi oare despre ce nu se vorbeşte aici? Eu afirm că abia de mai există vreun loc în toată lumea în care să se vorbească mai mult ca aici, în Hyde Park, „marele plămân" al Londrei, în centrul acestui imens oraş, cu mai mult de opt milioane de locuitori, Hyde Park se întinde pe o suprafaţă de 500 de pogoane, astfel că foarte uşor te poţi rătăci în el; dar aceasta i se poate întâmpla doar unui străin, căci londonezii îl cunosc mult prea bine. Când aceştia doresc vreodată să scape de agitaţia şi zgomotul metropolei, atunci iau drumul care duce spre Hyde Park. Aici se mai poate respira încă aer curat în loc de gaze de eşapament. Zgomotul motoarelor nu răzbate până aici şi-n felul acesta te poţi bucura nestingherit de suprafeţe întinse de iarbă verde, frumos îngrijită şi de foşnetul frunzelor. Pentru relaxare însă, cine vrea să practice şi vreun sport oarecare, poate fi satisfăcut şi în acest fel: baie, plimbare cu barca, pescuit, călărie, totul se orientează după dorinţa ta, însă, ce-i drept, şi după punga ta. Pentru acela însă care nu prea are bănuţi de prisos, Hyde Park are şi pentru el ceva care nu costă nimic. Poţi asculta aici atât de multe discursuri, câte doreşti; în Hyde Park oricine are dreptul să-şi deschidă gura în public şi să spună tot ce are pe inimă şi ce gândeşte că e bine. Poţi să-ţi închipui că în felul acesta auzi fel de fel de lucruri. Aşa că îngăduie-mi ca, într-o după-amiază frumoasă de sâmbătă, să fac cu tine o plimbare prin Hyde Park. Când păşim prin larga intrare principală la „Marble Arch" (Arcul de marmoră), vedem mai întâi mii de şezlonguri pe care londonezii obosiţi le pot închiria pentru câţiva bănuţi. Mergem mai departe până acolo unde se află primii copaci şi tufişuri. Acolo zărim deja, pe aleile largi, primele grupuri de oameni, în mijlocul unui astfel de grup stă vorbitorul înălţat pe o ladă de săpun sau un fel de scară cu trepte. „Speakers corner" (colţul vorbitorilor), este în cele din urmă cel mai animat colţ din Hyde Park; aici sunt aşa de mulţi vorbitori, încât poţi să asculţi cu o ureche un „Tory" (membru al partidului conservator), iar cu cealaltă pe un comunist. Aici găseşti reprezentanţii celor mai diferite partide şi organizaţii, evrei, catolici, „apostoli ai sănătăţii", în plus vorbitori particulari şi reformatori care, după concepţiile lor proprii, vor să îmbunătăţească lumea.

Tipurile fiecărui vorbitor în parte se deosebesc ca ziua de noapte. Aici un gentleman cu frac şi papion, colo un individ nebărbierit cu pălărie de bătăuş pusă pe-o ureche; ici vorbeşte un tânăr evreu uscăţiv, dar care prezintă o barbă impunătoare, ondulată, ce îi acoperă tot obrazul, lîngă el un călugăr - durduliu, ras bine, cu o pereche de ochelari pe nas, cu o ramă din corn, neverosimil de groasă. De altfel, nu toţi sunt chiar aşa de paşnici cum par, ci pot să facă scandal şi să-l privească mânios pe cel care vrea să-i fotografieze, în arta retorică de asemeni se antrenează şi oameni de culoare, de toate nuanţele; căci acolo unde bate inima unui fost imperiu mondial, poţi vedea toate culorile pielii. De exemplu, aici poţi vedea un negru îmbrăcat bătător la ochi de elegant, care pledează cu toată pasiunea pentru fraţii săi asupriţi din Africa de Sud.

Vis-a-vis vorbeşte un ateist. El spune cuvinte pline de ură despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, afirmând că Isus a murit şi n-a mai înviat niciodată. Făcând abstracţie de faptul că eu împreună cu mulţi alţii putem să mărturisim cu bucurie că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Domnul viu al vieţilor noastre, totuşi în sufletul meu s-a iscat o altă întrebare: de ce acest ateu aruncă toată ura sa asupra unuia despre care el afirmă că este mort? Pe cei morţi nu-i urâm, ci îi lăsăm în pace. Astfel, aceste cuvinte urâte ieşite din gura unui vorbitor necugetat şi îngâmfat, oricât de curios ar suna, sunt pentru mine o dovadă pentru El, Cel viu. Şi El, „Cel ce şade în ceruri rîde, Domnul, îşi bate joc de ei" (Psalmul 2:4).

Isus cel înviat este prezent chiar şi aici în Hyde Park. El, a Cărui împărăţie nu este din lumea aceasta, chiar şi aici în inima marei metropole, Îşi are ambasadorii Lui. Iată un cerc restrâns de fete şi băieţi care cântă veseli cântări de pocăinţă; în încheiere, flăcăi tineri şi fete dau o mărturie vie despre Domnul şi Stăpânul lor. „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!" (Psalmul 103:1) „Ah, dacă ai dori şi tu să-L primeşti pe Isus ca Domnul şi Mântuitorul tău, şi viaţa ta ar fi frumoasă şi fericită...", aşa spune chiar acum un tânăr simpatic dintre ei. El spune aceasta cu atâta convingere, după care răsună din nou un cântec voios creştinesc.

Hyde Park este destul de neobisnuit. Câte cuvinte să fi auzit tu până acum? Câte cuvântări au fost fără folos sau chiar răutăcioase şi sunt demult uitate. Doar cuvintele vieţii veşnice, ieşite din gura martorilor curajoşi, nu-şi pierd valabilitatea nici chiar în Hyde Park.

Friedhelm König