Afară din murdărie!

„Zdrenţe, oase, fier şi hârtie adunăm noi, da, toate acestea noi le adunăm..." Trupa mică de băieţi trece pe străzi şi strigă în cor; doi dintre ei trag în urma lor un căruţ zgomotos, încărcat cu vechituri adunate, zdrenţe, oase, fier şi hârtie.

Îmi amintesc de o întâmplare ce s-a petrecut în Berlin. La marginea oraşului, departe de cartierele de locuinţe, există un sector imens unde se transportă gunoiul şi reziduurile oraşului. Acolo este un loc urât mirositor, în afară de stolurile de corbi croncănitori şi şobolanii care mişună printre gunoaie, căutând câte ceva de mâncare, mai era o singură fiinţă în acea imensitate de necuprins, colectorul nostru de vechituri. Cu un sac mare în spinare şi cu un băţ lung în mână, el scormonea printre gunoaie, căutând fier vechi, sticle, oase, cârpe şi alte vechituri aruncate la gunoi. Din zilele tinereţii sale şi până acum, acea zonă s-a întins tot mai mult, cuprinzând o suprafaţă crescândă, într-o parte a gunoiului de odinioară au crescut de multă vreme iarbă, tufe şi chiar copaci. Dar drumul colectorului era zi de zi în urma gunoiului. Cu toate că a încărunţit, compania lui zilnică se compunea tot din doze de conserve ruginite, încălţăminte şi cauciucuri uzate, cioburi, cutii vechi de carton şi sticle, toate împrăştiate în munţi cenuşii şi gunoaie urât mirositoare. Aceasta este lumea lui de ieri, precum şi de astăzi. El nu cunoaşte o altă viaţă, decât aceea de a scormoni mereu în murdărie şi praf. Ceea ce se întâmplă de obicei în jurul lui, pe el nu-l preocupă. El n-are nici o legătură cu viaţa pulsantă din jurul lui. Gândurile sale se rotesc doar în jurul locului de gunoi. Pentru el valoarea unei zile se calculează după câte zdrenţe, oase şi sticle cară acasă în sacul lui. Acasă? Ah, baraca aproape dărăpănată în care locuieşte nu este căminul lui. De fapt, casa lui o constituia grămada imensă de gunoi situată la marginea oraşului, în mizeria şi praful acesteia îşi petrecea zilele lui triste.

Într-o zi însă, la locul de depozitare a gunoiului, vin la el doi bărbaţi, un poliţist şi un funcţionar de la judecătorie, care-i cer datele personale şi îi fac cunoscut că este căutat. O rudă de mult uitată de peste ocean i-a lăsat o moştenire de un milion. Dar colectorul de vechituri abia că dă atenţie la cele auzite. Nu-i vine să creadă că cei doi soli s-au deplasat special pentru el până la locul gunoaielor şi abia că nu-i vine să creadă că vestea lor are vreo însemnătate pentru el. În timp ce caută să-l convingă, colectorul de vechituri devine neliniştit şi agresiv, crezând că vor să-l aresteze; în sfîrşit, pricepe realitatea. Se lasă, de asemenea, greu de convins că starea lui murdară şi zdrenţăroasă nu se mai potriveşte pentru el. Cei doi funcţionari îi oferă banii necesari ca să se îmbăieze, să se bărbierească şi să se îmbrace cu haine noi din cap până în picioare. Vechii lui cunoscuţi nu-l mai recunosc. Apoi călătoreşte cu funcţionarul de la judecătorie, care l-a luat de la grămada de gunoi, în Anglia, unde i se plăteşte, de la o bancă londoneză, moştenirea. Pe drumul de întoarcere îi dă însoţitorului său unul dintre bacşişurile cele mai generoase care s-au dat vreodată, 50.000 de mărci.

Ţi-ai dorit şi tu vreodată o viaţă nouă şi curată? Îţi este şi ţie scârbă adesea de grămada de gunoaie în care te afli? Discuţiile murdare pe drumul înspre şcoală, bancurile şoptite la locul de muncă, pozele arătate în secret, filmele, ilustratele şi cărţile rele - caracterizează ele viaţa ta? Toate aceste lucruri sunt mai rele decât o grămadă de gunoi. Putregaiul şi otrava putreziciunii şi a morţii sunt în ele. Cu toate acestea, mulţi cunosc numai necurăţia şi permanenta poftă şi dorinţă nestăpânită după ele. În dosul zâmbetului radios al obrazului fardat se ascunde adesea o inimă nefericită. Şi totuşi, se scormoneşte mai departe în munţii de gunoi, aşa cum făcea odinioară colectorul nostru de vechituri.

Acuma însă, fii atent! Unul pe care tu L-ai dat uitării de multă vreme a lăsat un testament pentru tine. Chiar pentru tine! Tu eşti chemat la o mare parte de moştenire. Milioanele pământului sunt doar un fir de praf faţă de această moştenire, căci tu vei deveni moştenitor al lui Dumnezeu, împreună cu Cristos. Pe toate acestea, simţurile noastre le pricep cu mult mai puţin decât colectorul de zdrenţe moştenirea milionului său. Să nu consideri însă această solie drept o glumă! Nu te gândi că aceasta nu te priveşte şi pe tine! Chiar dacă oamenii din jurul tău nu se lasă abătuţi din vechiul lor făgaş, tu eşti chemat să devii un fiu al Celui Preaînalt. Aceasta a proclamat-o El cu solemnitate şi doreşte să te facă moştenitorul Slavei Sale. Noi amândoi nu putem înţelege tot ce cuprinde acest fapt; este mult prea măreţ pentru mintea şi inima noastră! Tu însă trebuie să ieşi afară din pulberea păcatului care este vechea viaţă. „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" (1 Ioan 2:16-17). De aceea trebuie să te laşi spălat şi curăţit pe deplin. Şi ce sublim şi măreţ că „sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat" (1 Ioan 1:7). Grăbeşte-te, orele sunt preţioase! Tu ai putea muri pe neaşteptate, mai înainte de-a intra în posesia marii moşteniri!

Friedhelm König