Administrarea timpului

Privind retrospectiv viaţa, am dori de multe ori să fim din nou copii sau tineri, pentru a lua totul de la început. Cu un sentiment de neîmplinire, de insatisfacţie, mulţi dintre noi ne simţim secătuiţi de puteri în faţa tuturor cerinţelor vieţii, iar gândul la viitor ne umple de o şi mai mare nelinişte. Cu mintea răscolită, probabil te întrebi: "voi fi capabil să realizez ceva în anii ce vor urma?". Totul depinde de modul în care am folosit fiecare lună, fiecare săptămână, fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut sau secundă. Probabil că acum cea mai nimerită rugăciune este cea a psalmistului care spunea: "Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!"(Ps. 90:12).

Timpul reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale "patrimoniului" pe care îl avem în viaţă, iar controlul asupra timpului poate face diferenţa dintre succes şi eşec. Aşadar, cum putem să profităm la maxim de cele 24 de ore pe care le avem în fiecare zi? Care sunt deprinderile pe care trebuie să le avem? Care sunt uneltele necesare unei administrări eficace a timpului? În acest articol am dori să privim la patru paşi necesari în administrarea corectă a timpului:

- Identificarea valorilor;

- Stabilirea obiectivelor;

- Planificarea;

- Evaluarea.

1. Identificarea valorilor

A pierde timpul înseamnă a pierde viaţă iar a câstiga timpul înseamnă a câstiga viaţă. Dar câstigarea timpului este legată în mod direct de tipul activităţilor în care investim energie. Mulţi oameni trăiesc o viaţă frenetică, plină de activităţi diverse, însă toate acestea nu le garantează un final plin de satisfacţie. Nu mulţimea activităţilor aduce cu sine împlinirea, ci tipul acelor activităţi. Aşadar, nu are importanţă numărul de ore lucrate, cât ceea ce faci în acele ore. Se impune deci o cântărire a valorilor. Astfel, activităţile pe care le prestăm zilnic pot fi clasificate în funcţie de importanţa, respectiv de urgenţa pe care o cer. De cele mai multe ori, urgenţele sunt evidente, cer o atenţie imediată, dar adesea nu sunt importante. Pe de altă parte, activităţile importante, care nu sunt şi urgenţe, cer mult mai mult efort pentru a fi demarate. Însă doar ele contribuie la împlinirea obiectivelor şi priorităţilor majore în viaţă. Mult timp este folosit pentru lucruri care nu cântăresc nimic în ochii lui Dumnezeu. Deşi am putea găsi scuze pentru fiecare acţiune întreprinsă, dacă suntem sinceri, am vedea că sunt unele chestiuni care nu fac altceva decât să ne aglomereze, în mod inutil, viaţa. Pentru identificarea adevăratelor valori putem sugera câteva modalităţi.

În primul rând, este necesar să cunoşti ceea ce este valoros în cântarul lui Dumnezeu. El spunea, prin scrierea lui Isaia, următoarele: "gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre" (Isaia 55:8,9). Ca şi creştini care trăim printre oameni lumeşti, putem să fim afectăţi de filozofia lor de viaţă şi, fără să sesizăm, începem să urmărim aceleaşi interese meschine. De aceea a fost inspirat Pavel să scrie : "tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" (Filipeni 4:8). Cu părere de rău, trebuie spus că mulţi din cei ce se pretind creştini au inversat valorile şi trăiesc pentru ei înşişi, ghidaţi de poftele lumeşti. În acest sens este binevenit îndemnul: "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită" (Rom. 12:2). Aşadar, valorile reale sunt valorile lui Dumnezeu. Studierea Scripturii ne poate ajuta să vedem că ajutarea celor nevoiaşi, rugăciunea, slujirea altora, vestirea Evangheliei se numără printre acele lucruri apreciate de Dumnezeu.

Un alt mod de a identifica valorile este testul timpului. Dacă ceva este valoros şi peste 100 de ani sau mai mult, atunci cu adevărat acel lucru sau acea activitate trebuie să capete atenţia cuvenită. Dupa ce vei muri, va rămâne ceva din toată truda ta? Sau în veşnicie va cântări greu zbaterea ta de acum? Apostolul Petru avea o dorinţă arzătoare, pe care şi-a exprimat-o astfel: "Îmi voi da osteneala dar ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce aminte de aceste lucruri" (2 Petru 1:15). Ai ceva pentru care se merită să depui un efort considerabil? O persoană a afirmat că: "dacă nu ai o cauză pentru care să fii gata să-ţi dai chiar şi viaţa, atunci existenţa ta este fără sens".

2. Stabilirea obiectivelor

Un pas foarte important în a câştiga controlul asupra timpului este stabilirea obiectivelor. Toate obiectivele pe care ni le stabilim în viaţă trebuie să rezulte din valorile pe care ni le-am definit. Trecând în revistă toate lucrurile şi acţiunile pe care le considerăm importante, trebuie să alegem ceva care se pretează cel mai bine capacităţilor, talentelor şi maturităţii noastre. Se cere aici călăuzire din parte lui Dumnezeu. Numai aşa vom fi capabili să descifrăm tipul de activitate pe care trebuie s-o facem, iar dacă vrem să realizăm cu adevarat ceva, îi vom face loc între priorităţi. Nu putem să facem mai multe lucruri bine. De aceea se impune o cristalizare a gândirii, urmată de un efort susţinut în realizarea a ceea ce ne-am propus. Cineva spunea că : "dacă ţinteşti aiurea, nimereşti aiurea". Având în minte un obiectiv concret, vom putea spune "nu" la ceea ce este nesemnificativ. Aici se potriveşte zicerea: "Cel ce spune mereu "da" devine un nimeni".

Domnul Isus a venit în lume cu un obiectiv specific, clar, unidirecţionat, acela de a sluji şi de a-Şi da viaţa ca răscumpărare pentru noi. Numai aşa a putut să exclame în final: "s-a isprăvit!" Tu, ca şi creştin, ce obiective ai pentru anul ce vine? Sugerăm câteva obiective rezonabile: să conduci un suflet la Hristos, să citeşti Biblia în întregime, într-un anumit interval, să vizitezi câteva persoane bolnave, să ajuţi periodic o familie nevoiaşă, să vizitezi pe cei care ar avea nevoie de încurajare, mângâiere, etc.

3. Planificarea

În cartea profetului Isaia găsim scrise următoarele: "dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese" (Isaia 32:8). Un om înţelept planifică cu minuţiozitate etapele concrete pentru atingerea unui obiectiv. Nici un învăţător sau profesor nu predă la voia întâmplării, ci urmează o anumită programă de lucru. Noi, creştinii, trebuie să fim, de asemenea, foarte ordonaţi.

Apostolul Pavel a fost extrem de ordonat în ceea ce lucra. Astfel, pe când îşi lua rămas bun de la prezbiterii din Efes, el spunea următoarele: "vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu" (Fapte 20:27, 28). Asta presupunea faptul că marele apostol avea un anumit set de învăţături pe care le transmitea cu atenţie fiecărei biserici nou înfiinţate. De fapt, orice epistolă paulină este structurată logic, subliniind că acest învăţător opera cu anumite doctrine, în mod sistematic. Acesta este un bun model pentru noi, lucrătorii de astăzi. Nu este corect să lucrăm haotic, deoarece Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al rânduielii (1 Corinteni 14: 33). Aşa cum o gospodină bună îşi aranjează timpul pentru a realiza toate treburile casnice (Prov. 31:15, 16,25), tot aşa un credincios trebuie să planifice. Unor creştini li se pare nespiritual să planifice, ripostând că ei umblă călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Să nu uităm însă că acelaşi Duh al lui Dumnezeu a participat la creaţie şi totul a fost făcut în mod ordonat, logic, conform planului lui Dumnezeu. Iar daca Dumnezeu a avut un plan bine elaborat încă din veşnicie, cine suntem noi, care ne dovedim a fi atât de imperfecţi şi uneori incapabili de a isprăvi lucrarea, să nu planificăm?

Mai degrabă lenevia sau teama de a ne asuma anumite responsabilităţi, în intervale de timp precise, ne fac să nu planificăm. De asemenea, ruşinea de a nu duce la îndeplinire acele lucruri ce ni le propunem ne face să batem în retragere când este vorba de planificare. Aşadar, timpul folosit cu înţelepciune cere planificare şi timpul care dă cele mai mari rezultate este acela investit în planificare.

4. Evaluarea

Când Dumnezeu a finalizat procesul creaţiei "S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că toate erau foarte bune" (Gen. 1:31). Pavel, fiind la sfârşitul activităţii sale, a spus: "M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da Domnul..." (2 Tim. 4:7,8). Domnul Isus a spus: "am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17:4). Pentru ca la finele vieţii să poti rosti ceva identic, trebuie să înveţi să evaluezi sau să te auto-evaluezi, în repetate rânduri, în modul cel mai realist posibil. Ce am făcut până acum şi cum am făcut? Cum se putea face mai bine? Unde pot îndrepta ceva? Acestea sunt câteva întrebări care te pot ajuta să îţi corectezi lucrarea, în aşa fel încât să nu fi alergat în zadar. Domnul să ne binecuvânteze pe toti, în noul an, cu realizări sfinte, spre slava Lui!

Daniel Grigoriciuc