A DOUA RUGĂCIUNE A LUI MOISE PENTRU ISRAEL

Exod 32.30-35 A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi primi iertarea pentru păcatul vostru.” Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! Poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din Cartea Ta, pe care ai scris-o!” Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din Cartea Mea! Du-te, dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!” Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.

În pregătirea rugăciunii de mai sus Moise caută mai întâi să-i conştientizeze pe evrei cu privire la păcatul grav pe care l-au făcut închinându-se unui viţel de aur. Aaron era vinovat, fără-ndoială, dar Scriptura ne cheamă să ne vedem propriul nostru păcat şi să ne pocăim în consecinţă. Deşi Moise a sperat tot timpul în obţinerea iertării poporului de idolatrie el îşi dă seama numaidecât că nu poate să-L forţeze pe Dumnezeu să nu aplice Legea care cere cu necesitate absolută pedepsirea păcatului. E greu de interpretat cererea lui Moise cu privire la sine în cazul în care Domnul nu iartă poporul: „... şterge-mă din Cartea Ta, pe care ai scris-o!” Înseamnă aceasta imaturitate spirituală? Încăpăţânare personală în susţinerea chiar şi a unui lucru bun, cum este, de exemplu, iertarea? Sau ne limităm la concluzia biblică prin care aflăm că nimeni, în afară de Dumnezeu, nu poate cunoaşte adâncimile şi tainele unei inimi omeneşti? Răspunsul lui Dumnezeu pentru Moise are două laturi cel puţin: primul este că El îl va pedepsi pe cel vinovat cu ştergerea numelui său din Cartea Vieţii şi nu pe cel nevinovat. Al doilea, este mandatul irevocabil de care slujitorul Domnului trebuie să ţină seama: „Du-te, dar, şi du poporul unde ţi-am spus.” Este un formidabil răspuns şi pentru noi în situaţii de criză când ni se pare că nimeni nu ne înţelege şi uneori ni se pare că nici chiar Dumnezeu nu intervine pentru clarificarea frământărilor noastre sufleteşti. Ceea ce avem practic de făcut în lucrarea Domnului este soluţia cea mai bună care poate avea ca rezultat smulgerea noastră din apatie şi deznădejde. Dintr-un Ilie deznădăjduit, ascuns într-o peşteră, ca un fugar de mânia periculoasă a Izabelei, Dumnezeu poate face la clipa ochiului administratorul celor trei ungeri necesare acelui moment istoric: Hazael ca împărat al Siriei, Iehu ca împărat al lui Israel şi Elisei, fiul lui Şafat, ca proroc în locul lui Ilie (1 Regi 19.15-16). Primele două ungeri au fost realizate prin mandatarea ucenicului Elisei, tot aşa după cum Domnul Isus Îşi duce la îndeplinire lucrarea de zidire a Bisericii Sale prin oameni umpluţi cu Duhul Sfânt şi pe care, asemenea lui Ilie, Dumnezeu îi va răpi la ceruri împreună cu toată Biserica Sa. Îngerul Domnului a cărui prezenţă i se promite lui Moise este Domnul Isus Hristos, înainte de întrupare, a cărui promisiune din Noul Legământ sună astfel: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin!” (Mat. 28.20b).