4 martie 1977

 Azi e 4 martie! O zi trista , fatidica in Romania. Eram copil cand Pamantul s-a zguduit ingrozitor. In  aceea seara m-am utitat cam cinci minute la un film bulgar. Vedeam parca cum construiau ei ceva cu betoniera. Cred ca un bloc, tatal meu scarbit de idei propagandistice , m-am trimis la culcare...Apoi brusc inainte sa ajung in pat, eram pe la 21.28.Pamantul s-a unduit suparat sub noi...Bunica mea care prinsese si cutremurul din 1940, a strigat uimita si speriata catre tatal meu, ginerele ei: "Aurele, e cutremur!" A pus cana cu apa pe care o avea in mana, jos pe parchet! S-a varsat in furia pamantului!...

  Eram atat de speriat incat nu stiam ce sa fac! Cred ca cateva clipe am fugit in cerc... Nu stiam ce se intampla! Era ceva oribil cand toti adultii erau chiar mai speriati decat mine!... Stiam ca se intampla ceva rau, dar cat de rau?...Pe scara blocului coborau furibunzi vecinii de la etajul patru...Ii auzeam tropaind si eu, un om mititel, ii vedeam coborand speriati de parca erau de zece ori mai multi... Am coborat la un moment dat, cand domnul Modiga, care avea un buldog, ne-a spus sa ne intoarcem acasa, caci cateau sa ce fusese nelininstita pana atunci, de acum era foarte linistita....Dar cine sa asculte de o catea?

Am coborat cu tatal meu jos in fata blocului. Cred ca bunica mea si mama mea au ramas linistite in apartament....Jos erau aproape toti locatarii blocului... Era si chestii ciudate observate de mine, care aveam doar opt ani: Marius Dobre care acum e ceva director pe la ProFM, fusese uitat in spaima aceea de parintii sai la etajul doi al locuintei sale! Venisera cu o vanita plina de hainele sale, dar nu cu cu el... Mic fiind, pe aceea vreme a dormit foarte linistit. Mai tarziu mi-a spus ca nici nu a stiut ca a fost cutremur!...

 A doua zi m-am dus la scoala. Erau atatea blocuri mari pe care m-am asteptat sa le vad , macar pe unele prabusite... Ma bucur ca nu s-a intamplat nimic rau...Oricum cand ceva mai tarziu in Barlad, intr-o excursie ce a fost cam prin tara, cineva le-a reprosat parintilor mei care discutau despre cutremur la vreo patru luni, ca nu stiua ce durere a fost in acest oras, auzindu-i discutand despre cumplitul eveniment! Spunea acel domn, ca a fost o durere aproape ca in Bucuresti! Dar redusa la diminensiunile unui oras moldovean!

 Nu stiu daca intelegem ceva din aceste dureroase evenimente!

 Azi dimineata faceam calculul: cati ani sunt de atunci!  Atunci a murit marele actor  Toma Caragiu!  Tare imi e teama ca el sa nu fi murit pe mana sa!...

 Toma Caragiu, un actor perfect in arta romaneasca, dar a jucat si acel Raspopit nenorocit, in seria Haiducii, jignindu-L pe Dumnezeu de atatea ori! Chiar ma gandeam azi dimineata, la acel dureros 4 martie 1977 a lui Toma Caragiu, ca daca dorea, putea sa iasa din acel acel ciclu blasfemiator! Era prea maret in arta, incat sa ii puna cineva pistolul la tampla pentru al blasfemia pe Dumnezeu obligatoriu! Si chiar daca ar fi simtit metalul rece, daca ar fi putut sa spuna: NU! Pana la urma este viata mai mult decat Vesnicia?