text Eseuri crestine

Cinci lecţii creştine din viaţa lui Ruth şi Billy Graham

O nouă carte despre viaţa familiei Ruth şi Billy Graham, recent apărută, conţine multe lecţii pentru creştinii de azi, care pot fi învăţate de la această familie.

„Există atâtea cărţi – câteva sute – despre misiunea şi viaţa lui Billy Graham, dar o biografie reală a familiei nu se putea găsi”, a spus Hanspeter Nuesch, într-un interviu acordat la The Christian Post. Hanspeter Nuesch este director de 30 de ani al misiunii Campus Crusade for Christ din Elveţia şi recent a publicat o carte biografică intitulată Ruth and Bill Graham: The Legacy of a Couple, (Ruth şi Billy Graham: moştenirea unei familii). Nuesch a explicat că „Ruth a jucat un rol important în misiunea lui Bill, fiind tovarăşa lui de viaţă în toate lucrurile. Autorul a expus cinci lecţii de bază ce se desprind din viaţa lui Ruth, decedată în 2007, şi Billy Graham, de 95 de ani, pe care aceştia le-au împărtăşit în viaţă. Nuesch a sugerat creştinilor moderni să aplice aceste lecţii în viaţa lor zilnică.

1.      Smerenia.

billy-graham-prays-with-president-kennedy

Billy Graham rugându-se cu preşedintele John F. Kennedy

Nuesch, care a petrecut mult timp cu familia Graham, a explicat că „Billy este atât de modest, întotdeauna umil şi întotdeauna îi dă slava Domnului sau altor persoane. El niciodată nu vorbeşte despre el însuşi cu voce tare”. Atât Ruth cât şi Billy au privit dincolo de faima lumească şi niciodată nu se lăudau cu cunoaşterea unor persoane importante, în schimbul concentrării lor în lucrarea Domnului, în interacţiunea lor cu ceilalţi. Nuesch reaminteşte despre un caz în care preşedintele îl suna la telefon şi Billy a spus: „eu acum nu am timp – în acest moment trebuie să vorbesc cu menajera noastră; vă sun eu după”.

Biograful a spus că ei nu aveau în casa lor, nici o poză a familiei cu personaje faimoase. „Pentru el, Dumnezeu era cu mult înaintea tuturor oamenilor şi el nu avea nici o problemă în a face faţă celebrităţilor”, a informat Nuesch. „De fapt pe el nu-l interesa dacă cineva este foarte important sau nu”.

Cu toate că Ruth „nu era cu siguranţă o persoană de obicei, supusă”, a renunţat la visurile ei pentru a-l ajuta pe Billy în misiune, a explicat biograful. „Ruth a renunţat la misiunea ei de a fi o evanghelistă în Tibet … dar ea a devenit o evanghelistă în toată lumea, fiind copia de securitate a lui Billy, ea fiind cea care a condus pe mulţi, personal la Hristos”.

 

2.      Autenticitatea. „Persoanele care îi cunoşteau mai bine au spus că sunt chiar mai bine acasă decât pe podium, ceea ce este o puternică mărturie despre o persoană”, a spus Nuesch. Graham îşi trăiau credinţa în predicare, la masă şi inclusiv înainte  de a merge la culcare. Nuesch a explicat că Billy „este întotdeauna el însuşi”. Cu privire la viaţa familiei Graham, biograful sugerează „ să fii aproape de Dumnezeu şi atunci vei fi aproape de oameni”. A descris pe Ruth ca fiind „dintr-o bucată”, ceea ce a făcut-o dificilă pentru Billy, dar în acelaşi timp i-a permis să ajungă la fiica preşedintelui Richard Nixon, Julie Nixon Eisenhower.

„Când a fost întrebat despre ce ar dori să audă de la Domnul, la sfârşitul vieţii, a spus: „bine rob bun şi credincios”. Dar autenticitatea şi smerenia lui Graham au reieşit apoi din cuvintele: „nu sunt sigur că voi auzi acestea din partea Domnului”, a explicat Nuesch.

3.      Rugăciunea constantă.  Nuesch a observat o activitate zilnică în casa Graham: „în fiecare seară se plecau pe genunchi şi se rugau pentru multe teme diferite şi întotdeauna pentru preşedinte şi pentru guvern”. Biograful a explicat că Ruth „întotdeauna încerca să fie în linie cu Domnul Isus, în timpul zilei” şi ea întotdeauna a subliniat cum trebuie creştinii „să practice prezenţa lui Dumnezeu”.

Viaţa de rugăciune a lui Ruth i-a permis să-i slujească pe ceilalţi cu o mai multă eficacitate, a explicat biograful. „Ea era atât de aproape de Domnul Isus şi foarte aproape de nevoile poporului”.Deasupra chiuvetei din bucătărie se putea citi, „aici îmi celebrez de trei ori pe zi, serviciul meu divin”. Familia Graham întotdeauna se rugau înainte de masă şi într-un mod constant au menţinut o atitudine de slujire faţă de Dumnezeu şi faţă de ceilalţi.

4.      Citirea Scripturii.

billy-graham-reads-his-children-a-bible-story

Billy Graham citind o povestire din Biblie, copiilor

„Amândoi, bineînţeles se caracterizau printr-o dragoste înspre Cuvântul lui Dumnezeu”, a continuat autorul care completă: „aceasta este foarte evident”. Susţine că de o manieră surprinzătoare, Ruth era „teologul” casei şi ea a menţinut mai multe traduceri diferite ale Bibliei şi ajutoare pentru studiu, în casă.

În carte explică că în fiecare dimineaţă, când erau împreună, Ruth şi Billy, citeau un capitol din Proverbe şi şapte psalmi, lecturând astfel cărţile Proverbelor şi ale Psalmilor, o dată pe lună.

Nuesch a explicat că ”erau hotărâţi să trăiască în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu”. Aceasta a produs un impact deosebit în viaţa lui, dându-i un imbold important în lucrarea de misiune Campus Crusade for Christ. „Integritatea şi dragostea lui pentru Cuvântul lui Dumnezeu, a fost foarte important pentru viaţa mea”, a spus.

5.      Încrederea în Domnul întotdeauna.  Când a fost întrebat care sunt trei lucruri pe care el îi sfătuieşte pe tineri să le urmeze, Billy a spus: „să se roage mai mult de o dată pe zi; să citească Biblia, să se hrănească din ea, să memoreze Scriptura; şi al treilea, să se încreadă în Domnul întotdeauna. Ruth şi Billy s-au întâlnit cu o cantitate mare de probleme, dar s-au încrezut în Dumnezeu pentru a primi lumină.

Biograful a semnalat că în anul 1949, Billy Graham a fost provocat la credinţă de către Jacques Templeton, un evanghelist proeminent, care mai târziu şi-a renegat credinţa (devenind agnostic n.tr.). „L-a adus la Domnul şi el însuşi realmente simţea că trebuie să se încreadă în Cuvântul Domnului, chiar dacă nu înţelegea totul”, a spus Nuesch. Graham s-a dedicat „la predicarea unui Cuvânt viu, al unui Dumnezeu viu”.

„Tu să nu suferi nici de mândrie şi nici de complexe de inferioritate, deoarece tu ai valoarea de a fi un copil al lui Dumnezeu”, a spus Nuesch, explicând cum o dependenţă constantă de Dumnezeu le-a dat lui Ruth şi lui Billy, încredere de-a lungul vieţii.

Cele mai recente resurse scrise - Eseuri crestine

Învierea,Înălțarea și A Doua Venire
Învierea, Înălțarea și A Doua Venire În zorii unei zile sfinte, femeile au mers la mormântul lui Isus, ducând cu ele mir. Spre uimirea lor, piatra de la intrarea mormântului era dată la o parte, iar m... Citeste mai mult >>
Ezechiel și valea oaselor
Ezechiel și valea oaselor Într-o zi, profetul Ezechiel Se afla singur într-un ținut, Când mâna Domnului veni peste el Și Duhul îl conduse-n pustiu. Deodată, înaintea lui Se întinse o vale mare, Iar pe... Citeste mai mult >>
Desăvârșirea caracterului, obiectivul planului de mântuire
În cele ce urmează ne propunem să cercetăm amănunțit planul lui Dumnezeu, despre care, dacă suntem sinceri, trebuie să mărturisim că nu am aflat prea multe lucruri atunci când am început căutările noa... Citeste mai mult >>
(33) Anul Sabatic și veșnicia
La fiecare ciclu de șapte ani, al șaptelea an trebuia să fie un An Sabatic. Pământul rămânea necultivat, iar alimentația oamenilor era asigurată din recolta care creștea de la sine. Proprietarii pămâ... Citeste mai mult >>
(32) Sărbătoarea Corturilor și perioada mileniului
Sărbătoarea Corturilor (Sucot) începea în a cincisprezecea zi a lunii a șaptea. Timp de șapte zile, israeliții locuiau în colibe, ca să-și aducă aminte de locuințele lor vremelnice, în care au locuit... Citeste mai mult >>
(34) Întoarcerea evreilor din robie și formarea statului Israel
Profetul Ezechiel a făcut o serie de profeții remarcabile, cu referire la întoarcerea poporului Israel din robie și la formarea statului Israel. Evreii au fost în trei robii distincte: robia egiptean... Citeste mai mult >>
(30) Sărbătoarea Trâmbițelor și răpirea bisericii
Sărbătoarea Trâmbițelor (Anul Nou evreiesc – Roș Hașana) avea loc în prima zi a lunii a șaptea, Tișri (Levitic 23:23-25). Prin sunetul trompetelor, poporul Israel era convocat la o adunare sfântă și... Citeste mai mult >>
(29) Sărbătoarea Săptămânilor și Ziua Cincizecimii
Sărbătoarea Săptămânilor (Levitic 23:15-22) sau Rusaliile (Ziua Cincizecimii) se ținea la cincizeci de zile după Sabatul Paștelui, în luna Sivan. Prin această sărbătoare I se aduceau mulțumiri lui Du... Citeste mai mult >>
(31) Ziua Ispășirii și pocăința rămășiței din Israel (la finalul necazului cel mare)
Ziua Ispășirii (Yom Kippur) avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea, cu cinci zile înainte de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:27-32). Marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele animalului... Citeste mai mult >>
(26) Sărbătoarea Paștelui și lucrarea de răscumpărare a lui Isus Hristos
Paștele Domnului (Levitic 23:4-5) trebuia sărbătorit în a paisprezecea zi a primei luni (Nisan). Această sărbătoare comemora răscumpărarea Israelului din robia egipteană (Exod 12:1-14; 13:3). Evreii... Citeste mai mult >>