Alister McGrath – Ateismul face mult zgomot dar nu are răspunsuri

„Apologetica înseamnă a-i converti pe oamenii care gândesc în credincioşi, dar şi de a-i converti pe credincioşi în oameni care gândesc”. Această frază a lui Alister McGrath, este una care descrie cel mai bine parte din conţinutul Forumului Apologetic 2014, celebrat recent în Coma Ruga (Tarragona) – Spania. La acest eveniment organizat de către Alianţa Evanghelică Spaniolă, au participat 210 persoane, care au reflectat despre cum pot fi construite punţi şi cum să ne apropiem cu Evanghelia la această societate postmodernă.

Alister McGrath este unul dintre teologii şi apologeţii creştini cei mai cunoscuţi din prezent. După ce a părăsit ateismul, a participat la dezbateri publice cu umanişti din prima linie, precum Richard Dawkins şi alţii. De origine este nord-irlandez şi după ce a studiat Chimia la Oxford, a obţinut trei doctorate. În prezent este profesor de Teologie Istorică la Oxford, dar şi la King s College din Londra şi este preşedintele OCCA (Oxford Centre for Christian Apologetics).

Cunoscutul conferenţiar internaţional,  a susţinut că apologetica serveşte „pentru a demonstra că creştinismul permite să vedem realitatea aşa cum este, eliminând distorsiunile, în acelaşi fel cum o face o lentilă bine focalizată, sau o lanternă care ne permite nu doar să nu ne împiedicăm de ceea ce avem înainte ci şi să explorăm realitatea ce se află în umbră”.

Datorită faptului că dezbaterea publică are un rol fundamental, McGrath a susţinut că „niciodată nu trebuie să reducem farmecul Evangheliei, la ideile noastre. Apologetica există nu doar pentru a lupta ci şi pentru a arăta altora frumuseţea lui Dumnezeu, farmecul lui Isus Hristos. Lucrul nostru ca şi creştini este să-i ajutăm pe oameni să ajungă de la parfum, la floare”.

În ceea ce priveşte Noul Ateism promovat în special de Richard Dawkins, dar şi de alţii, McGrath (care a dezbătut public cu Dawkins), a reamintit că după un aparent succes în anii 2005, 2006, influenţa şi prezenţa acestuia s-a dezumflat drastic în foarte scurt timp. Profesorul a argumentat că „agresivitatea cu care mulţi atei atacă creştinismul şi alte religii, se datorează faptului că Noul Ateism este înfuriat deoarece previziunea acestuia că religia în lume o să dispară, nu s-a împlinit”.

„Atunci când trebuie să împărtăşim Evanghelia cu atei, agnostici sau oricare altă persoană”, a subliniat McGrath, „noi ca şi creştini putem să fim siguri pe noi atunci când explicăm viziunea noastră creştină asupra lumii, deoarece aceasta este cea care se potriveşte cel mai bine cu realitatea care ne înconjoară şi cu experienţa noastră umană. A spune altora despre Hristos, nu trebuie să fie o sarcină rezervată doar „experţilor”. Este vorba doar de a-i ajuta pe oameni să înlăture barierele care îi separă de Dumnezeu şi a le explica într-o formă onestă rolul pe care experienţa mea personală îl are în istoria mai lărgită pe care o scrie Dumnezeu”.

Vă prezentăm în continuare un fragment dintr-un interviu acordat de McGrath, revistei Protestante Digital.

R. Privind la agresivitatea Noului Ateism, cum ar trebui să răspundă creştinii?

McGrath. Nu trebuie să fie agresivi şi nici să reacţioneze. Trebuie să vorbească cu har, cu tact. Trebuie să-şi amintească că sunt multe răspunsuri bune care pot fi date şi trebuie date într-o formă calmă şi cuviincioasă, ştiind că ateismul este zgomotos, dar nu înseamnă că are şi răspunsuri.

Credeţi că societatea a început să vadă unele puncte slabe ale Noului Ateism?

McGrath. Cred că în ultimul timp s-a evidenţiat mai mult ateismul datorită lui Richard Dawkins şi a altora şi drept urmare oamenii analizează ateismul mult mai mult decât înainte şi îşi dau seama că acesta este gol, foarte puţin profund şi foarte agresiv. Oamenii îşi dau seama că este ceva ce nu le place prea mult. Aşa că, eu cred că există un sentiment de respingere al ateismului; probabil că a atras atenţia mediilor de comunicare un timp, dar oamenii îşi dau seama că acesta nu are prea multe de spus.

R. Ce le puteţi spune creştinilor care se tem că Ştiinţa este o provocare pentru credinţa lor?

McGrath. Cred că metoda ştiinţifică este neutră cu privire la chestiunea despre Dumnezeu. Întotdeauna a fost aşa şi aşa va fii mereu. Şi nu trebuie să ne temem de ştiinţă. Creştinismul ne oferă un cadru, un model de a vedea lucrurile care ne ajută să înţelegem de ce ştiinţele funcţionează, că acesta se potriveşte cu ştiinţa, dar mai mult acesta ne oferă ceea ce ştiinţa nu poate. Ştiinţa are limite şi nu ne poate spune nimic despre sensul vieţii, iar oamenii de ştiinţă sunt şi ei oameni care ar vrea să ştie despre sensul vieţii, nu numai despre structurile lumii.

R. În final, ce cărţi ne recomandaţi să citim?

McGrath. Continui să recomand pe C.S.Lewis, un bun scriitor. Cartea lui „Mere Cristianity”, („Creştinismul redus la Esenţe” în lb. română, n.tr.) este un excelent punct de plecare. Celor care sunt preocupaţi de tema ştiinţă – credinţă, să-l citească pe John Polkinghorne. O să vă placă mult de ceea ce acesta spune. Şi dacă ajungeţi să vă blocaţi, întotdeauna puteţi să citiţi vreuna din cărţile mele.