Temerea decurge din ignoranţă, dar este învinsă prin cunoaştere

Cel mai de temut adversar interior este frica, acea senzaţie neliniştitoare legată de ceva sau cineva, ce ţi-ar putea face rău. Efectul imediat este demoralizant, distrugător al optimismului şi bucuriei de a trăi. Într-un fel, sentimentul de teamă reprezintă avangarda sfârşitului vieţii fiind expresia unui anumit gen de robie interioară de care nu te poţi elibera prin forţe proprii, un ajutor exterior impunându-se pentru depăşirea unei astfel de situaţii nefericite.

În acest sens, conexiunile biblice te vor susţine în eliminarea oricărei astfel de neputinţe interioare, elementul central fiind cel al vindecării prin cunoaştere, mai precis prin descoperirea lui Dumnezeu vorbindu-ţi personal prin intermediul cuvintelor Sfintelor Scripturi. Problema este că dacă nu ar fi tocită sensibilitatea interioară autentică, atunci ai putea distinge cu uşurinţă glasul Creatorului universului adresându-se în mod special ţie prin cuvinte, gânduri şi impresii ce ţi-ar oferi putere pentru a face faţă prezentului.

De aceea, este suficient să citim din cartea profetului Isaia 61.1 cuvintele pe care Domnul Hristos avea să le rostească mai târziu peste veacuri, aş putea spune că pentru tine, şi anume că „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi. El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor eliberarea şi prinşilor de război izbăvirea.”. Cât de simplu şi de direct se aplică aceste rânduri temerilor cu care te confrunţi. Indiferent cât de „nenorocit” ai putea să fii, totuşi există o „veste bună” pentru tine, mai precis o cale, o metodă, de a fi eliberat, de a ieşi din situaţia de robie în care te găseşti. Bineînţeles, acest verset nu ne spune concret ce anume va face Dumnezeu pentru tine, dar exprimă realitatea existenţei unei astfel de căi de eliberare care îţi este pusă la dispoziţie. Dacă vei analiza cu atenţie circumstanţele cu care te confrunţi, atunci vei putea distinge, pe baza acestei afirmaţii revelatoare, calea de ieşire. Fii sigur de acest lucru, şi anume că niciodată Dumnezeu nu va permite să te confrunţi cu situaţii din care să nu mai poţi afla scăpare.

Mai departe, citind din cartea profetului Daniel despre experienţa în care regele Babilonului a aruncat în cuptorul încercării trei tineri pentru consecvenţa lor în a nu se pleca în faţa idolatriei, vei remarca următoarea afirmaţie: „Regele a luat din nou cuvântul şi a zis: Ei bine, eu văd patru oameni umblând liberi în mijlocul focului şi nevătămaţi, iar chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezeu.” (Daniel 3.25). Te crezi singur şi neajutorat „în mijlocul focului” circumstanţelor ce vin nemiloase asupra ta, al problemelor ce te iau cu asalt fără milă. Şi totuşi, Cuvântul ne spune că există încă o persoană în acel loc, Cineva pe care nu ai avut timp şi atenţie să Îl vezi, care stă lângă tine şi veghează ca acel „foc” să nu te distrugă. Acel Cineva este Hristos, care totdeauna a fost cu tine, dar de atât de puţine ori I-ai dat atenţie, nu este aşa?

Dacă însă vei citi din Evanghelia după Ioan, vei observa cât de mare este puterea cuvintelor Domnului Hristos: „Isus a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, veţi fi cu adevărat ucenicii Mei. Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8.31-32). Prin urmare, există o putere extraordinară în cunoaşterea adevărului, adică a lui Hristos, fiindcă El este „calea, adevărul şi viaţa”. Dar poate, te întrebi cum va acţiona această cunoaştere în cazul tău? Cum te va elibera de temere şi de orice fel de ameninţare? În mod concret nu este scris, dar cu siguranţă că atunci când vei ajunge să-L cunoşti pe Hristos, puterea Sa va începe să se manifeste în viaţa ta. Aici este vorba de o eliberare interioară ce va fi însoţită ulterior sau chiar concomitent şi de o schimbare exterioară a vieţii, a circumstanţelor. Cunoaşterea aduce putere în suflet, este cea mai puternică armă pe care o poţi purta în inima ta, iar din ea derivă credinţa. Da, cunoaşterea precede credinţa, fiindcă nu poţi „să crezi în ceea cea nu ai avut cunoştinţă”. Dar această cunoaştere este plantată direct de către Dumnezeu în inima ta şi te determină să Îl cauţi, să strigi după El, să presupui că El există înainte de a avea dovezile simţurilor cu privire la aceasta.

În esenţă, se poate afirma că „dacă Fiul lui Dumnezeu te va face liber, vei fi liber cu adevărat” (adaptare după Ioan 8.36), ceea ce înseamnă că atunci când ajungi să Îl descoperi pe Hristos în inima ta, în viaţa ta, vei ajunge să fii eliberat de orice gen de robie şi, de ce nu, vei fi fericit, fiindcă „în Hristos vei avea, prin credinţa în El, eliberarea şi apropierea de Dumnezeu prin credinţă” (adaptare după Efeseni 3.12). Când crezi în Hristos, când Îl descoperi în viaţa ta, atunci eliberarea este sigură fiindcă se realizează acea „apropiere de Dumnezeu”, acea „prezenţă împreună cu tine” care va schimba şi interiorul inimii şi circumstanţele exterioare. Atunci planul divin ce acţionează pentru a te conduce în lumea veşniciei va începe să îşi arate roadele şi în cazul tău. Nu este minunat acest lucru?

Atunci vei avea curaj în faţa încercărilor vieţii, vei înainta plin de încredere împotriva ameninţărilor de orice fel, nu vei mai fi copleşit de temeri şi îngrijorări „fiindcă prin sângele lui Hristos vei avea o intrare liberă în Sfânta Sfintelor pe calea cea nouă şi vie pe care ţi-a deschis-o El prin perdeaua interioară, prin jertfirea trupului Său pentru tine” (adaptare după Evrei 10.19). Când conexiunea cu Dumnezeu este realizată, atunci realităţile veşnice devin o parte a experienţei tale cotidiene, iar toată viaţa ta devine un imn de slavă la adresa Creatorului întregului univers. La confluenţa dintre realitatea prezentă şi cea eternă descrisă de Cuvânt, vei găsi o putere şi vei avea o descoperire ce va alunga orice urmă de nelinişte şi vei fi - iarăşi repet acest cuvânt - fericit. Astfel, identificarea ce a realizat-o Hristos cu viaţa ta va prinde contur şi vei putea afirma alături de apostolul Ioan că „aşa cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel că dragostea Sa a ajuns desăvârşită în noi” (1 Ioan 4.17).

Acest itinerariu de natură spirituală te va aduce în faţa realităţii comuniunii cu Dumnezeu, a unei vieţi ce nu poate fi distrusă de nimic şi de nimeni. De unde ştiu acest lucru? Pur şi simplu din Biblie, însă având acea siguranţă a credinţei şi a cunoaşterii interioare că acest lucru este adevărat şi se va împlini. De aceea, teama şi neliniştea nu pot să mai reziste atunci când lumina divină se manifestă în viaţa ta prin cunoaşterea descoperirii lui Hristos. Se pot spune multe cuvinte, dar aici este vorba în principal  de o experienţă vie şi plină de putere ce se desprinde din Cuvânt aşa cum marile fluvii îşi au izvorul în munţi înalţi, crescând în putere pe măsură ce se apropie de ocean.

În faţă se află oceanul adevărului nesfârşit, al acelei cunoaşteri ce nu are margini,  ce se manifestă printr-o continuă descoperire ce te înalţă tot mai mult prin cunoaştere în asemănare cu Marele Autor şi Creator al universului în care tu şi eu am apărut, nu din întâmplare, ci prin preştiinţa şi voinţa Sa. Te invit aşadar, să te prinzi de mâna şi de braţul Celui ce stă alături de tine, pe care chiar dacă nu L-ai cunoscut până acum, totuşi poţi să Ţi-l faci prieten indiferent de împrejurare din clipa de faţă.

Octavian Lupu

Conexiuni Creştine Contemporane

www.conexiunicrestine.ro