A început şcoala(1)

• Un cuvânt pentru copii şi tineri

Îmi imaginez că acesta este un motiv de bucurie pentru toţi aceia care merg la şcoală. Vacanţa este plictisitoare, căldura verii insuportabilă şi pisălogeala mamei, la fel. Aşa că mai bine este să te trezeşti de dimineaţă, să laşi camera în ordine, să nu întârzii la prima oră, să fii pe fază dacă profesorul te invită să răspunzi, etc. Apoi vin examenele, probabil o notă mică la vreo materie, emoţiile de sfârşit de trimestru, dar tot mai bine este decât să stai pe net, la tele sau să mergi la plajă.
 

Cred că cei care citesc aceasta îşi spun în sinea lor: oare omul acesta nu a fost ca şi noi, nu a mers niciodată la şcoală sau trăieşte într-o lume virtuală? Cred că aveţi dreptate să gândiţi la fel şi dacă privesc puţin în urmă îmi amintesc şi eu acele momente când cântam: A venit vacanţa / Cu trenul din Franţa …

Totuşi, dacă îmi permiteţi, vreau să las câteva sfaturi pentru toţi acei care merg la şcoală, în special pentru acei din învăţământul secundar şi superior (cei mici nu sunt încă bloggeri, deci oricum nu vor citi).

În primul rând vă sfătuiesc şi vă doresc ca să aveţi anul acesta rezultatele cele mai bune. Aş vrea ca să fiţi primii, cap şi nu coadă (Deut. 28:13). Numai că pentru aceasta trebuie muncă, muncă şi iarăşi muncă. Nu uitaţi, în această lume gratis total nu există. Totul se obţine doar muncind. În urmă cu câţiva ani, auzeam un comentariu despre marele campion de tenis Rafael Nadal. Deja în acel moment era un nume, fiind numărul 2 ATP. Era într-un turneu şi a ieşit să se antreneze şi pista nu era nivelată. Nu a sunat pe nimeni, nu a strigat, nu a făcut scandal. A luat el personal uneltele, a nivelat pista şi şi-a continuat pregătirea. Nu mă mir că a ajuns unde a ajuns. Aşa că tineri dragi, nu fiţi superficiali, nu vă plafonaţi în mediocritate, nu lăsaţi nimic în grija soartei sau a norocului. Nu vă amăgiţi nici cu iluzii ieftine că Domnul ne ajută şi ne aduce aminte. Vă aduce aminte ceea ce aţi învăţat şi nu ceea ce nu aţi învăţat. Scriptura este foarte categorică în ceea ce priveşte munca şi lenea.
 

În al doilea rând, fiţi atenţi la anturajul în care sunteţi la şcoală. Nu uitaţi că trăim cu toţii într-o lume căzută în care păcatul a fost ridicat la rang de virtute. Una dintre problemele cu care voi vă confruntaţi la vârsta voastră este teama de a nu fii acceptaţi de grup sau chiar de a fii ridiculizaţi pentru că nu ţineţi pasul. De multe ori unii sau unele au cedat datorită presiunii anturajului. Întrebări precum: – cum, dar tu încă nu …. ? sau tu încă nu ai încercat asta? Şi atunci sunteţi puşi în situaţia, fie de a vă înroşii şi implicit de a vă accepta inferioritatea, fie de a vă prezenta valorile şi să le spuneţi că voi sunteţi altfel. Ce mă deranjează cel mai mult în ziua de azi este că din toate părţile: profesorii, colegii de şcoală, media (audio, video sau scrisă), politicienii, etc, încearcă să ne convingă că toată această deringoladă morală în care am ajuns, este de fapt normalitate şi trebuie să o acceptăm aşa. Îndemnul meu pentru voi este ca să aveţi curajul să fiţi altfel.

Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. (Galateni 5:1)

În al treilea rând, aş dori ca să faceţi din locul în care sunteţi, un teren în care să lucraţi pentru Domnul. Colegii şi profesorii voştri trebuie să-i vedeţi ca pe nişte oameni care sunt pierduţi şi care au nevoie de mântuire. Cum puteţi face aceasta? Trăiţi o viaţă sfântă, departe de păcat şi să nu vă fie ruşine că voi nu sunteţi ca ei. Prima Evanghelie este Evanghelia trăită, apoi vine cea vorbită. Dacă dovedim seriozitate şi consecvenţă în pocăinţă, atunci Dumnezeu va pregăti momentele în care vom putea să le vorbim oamenilor despre El, iar aceştia vor primi mesajul nostru pentru că am pregătit terenul prin trăirea noastră. La fel de important este şi al treilea segment al evanghelizării care este rugăciunea. Aduceţi înaintea Domnului în rugăciune pe toţi aceia cărora le-aţi vorbit sau vreţi să le vorbiţi, şi ceea ce noi nu putem sau nu ştim să facem o va face Dumnezeu.

Cu permisiunea părinţilor voştri, aș vrea ca prin intermediul acestor rânduri, să mă fac purtătorul de cuvânt al acestora şi să vă transmitem faptul că noi ne rugăm mult pentru voi, suntem mândrii de voi pentru ceea ce aţi realizat până acum şi avem încrederea că anul acesta veţi face mai mult atât în plan profesional cât şi în plan spiritual.
 

Domnul să vă binecuvinteze !!!