Pe urmele lui Isus

Sărbătoarea Învierii ne poartă în locuri cu o semnificație profundă a lucrării lui Isus, în care ni se spune că vom păși și noi în viața de credință.

Două locuri la est – Muntele Măslinilor și Ghetsimani. De pe Muntele Măslinilor, Isus privește către Ierusalim, Se roagă și plânge, profețește și împlinește profeții cu privire la cetate. De aici vedea în zare dealul Căpățânii și mormântul, care-L așteptau. Știa că de acolo Se va întoarce pentru a Se înălța la Cer (Fapte 1:12). Pe Muntele Măslinilor, Isus Își găsea adesea locul de odihnă și de părtășie (Luca 21:37).

În Ghetsimani a trebuit să treacă prin luptă, lepădare, ascultare și acceptare. Aici se împlinește expresia cea mai înaltă a agoniei războinicului: „Facă-se voia Celui care m-a trimis să câștig lupta”.

Două locuri la vest – Golgota și mormântul gol – sunt coordonatele distinctive ale credinței creștine autentice. Acestea există împreună și trebuiau împlinite „după Scripturi”, pentru ca planul să fie desăvârșit.

Isus, pe deplin conștient de ceea ce urmează, privește rodul muncii sufletului Lui și Se înviorează (Isaia 53:11).

Asemănările sunt izbitoare. Și noi suntem chemați să trecem prin Ghetsimani, să acceptăm și să bem paharul rânduit de Dumnezeu în voia Sa (Matei 12:50), să ne luăm crucea (Matei 16:24), să ne răstignim firea (Galateni 5:24,6:14), să înviem în Ziua de Apoi (1 Cor. 15:22,23) și să ne înălțăm în văzduh (1 Tes. 4:17).

Ucenicul Toma exemplifică lupta creștinului în dorințele sfinte de a-L urma pe Mântuitorul - dorința slujirii: „Haidem să mergem și noi să murim cu El... ” (Ioan 11:16); dorința părtășiei: „Nu știm unde te duci. Cum putem să știm calea într-acolo?” (Ioan 14:5) și dorința credinței: „Dacă nu voi vedea (... ), nu voi crede.” (Ioan 20:25) Toma, cu alte cuvinte, spune: „Vreau să cred, dar am nevoie de revelație personală. Am nevoie de relație personală”. El nu spune: „Acum nu cred! , ci: „Dacă atunci când Se va înfățișa nu va avea semnele răstignirii, atunci nu voi crede”. Ca dovadă, când Isus îi prezintă dovezile, el crede!

Când aceste trei dorințe s-au împlinit, capitulează și rostește una dintre cele mai simple și frumoase declarații de dragoste: „Domnul Meu (Cel care stăpânești peste mine, Cel care mă ai în posesie) și Dumnezeul Meu (Cel care stai la baza existenței mele, Cel care ai putere de viață și de moarte asupra mea)”!

Se conturează astfel o realitate incontestabilă, și anume că toți vom lăsa mormântul gol în acea zi glorioasă! Orice suflet se va înfățișa înaintea lui Dumnezeu pentru răsplată sau judecată, așa cum ne relatează Pavel în 2 Corinteni 5:10.

Pășim pe urmele lui Isus pentru răsplătire?